Mărirea şi decăderea

Sebeşul a fost ridicat de coloniştii saşi la mijlocul secolului al XII-lea, în depresiunea Apoldului, imediat în amonte de vărsarea Secaşului în râul Sebeş. Peisajul este captiv între şiruri de munţi de care pare imposibil să te apropii, deşi ai impresia că îi poţi atinge cu mâna. Pentru cei care vizitează Alba, expresia lui Blaga despre spaţiul mioritic nu mai pare un simplu concept. La sfârşitul se­colului al XIV-lea, Sebeşul era printre cele mai însemnate oraşe din Transilvania, găsindu-se printre cele cinci burguri care au beneficiat la 1376 de reînnoirea privilegiilor breslelor, alături de Sighişoara, Orăştie, Sibiu şi Braşov. Decăderea sa a început abia atunci când Alba Iulia a fost aleasă drept capitală a Principatului Transilvaniei, Sebeşul aflându-se la numai 15 km de aceasta. Între cele două localităţi au apărut, în epocă, războaie comerciale între păturile negustoreşti germane din Sebeş şi cele evreieşti de la reşedinţa principilor maghiari.

Burgul a reuşit să-şi păstreze poziţia meşteşugărească, dar a pierdut vadurile comerciale. Spre deosebire de Braşov şi Sibiu, Sebeşul a intrat în stagnare. Între 1438 şi 1657, oraşul a fost victima a numeroase invazii. În 1495 şi 1832 a fost distrus de incendii uriaşe. A fost devastat de epidemiile din 1738 şi 1849. A fost năruit de războaie civile, răzmeriţe şi revoluţii. Cu toate acestea, în 1893 mai avea aproximativ 6000 de locuitori.

Primarul Johann Schopp

Sebeşul s-a întors la viaţă în 1900, datorită unui singur om. Un primar, Johann Schopp, edilul care a condus urbea între anii 1907 şi 1918, cea mai lungă şi cea mai prolifică perioadă în ce priveşte dezvoltarea din acele vremuri a oraşului.

În timpul mandatului său, s-a realizat marea majoritate a importantelor edi­ficii cu care Sebeşul se poate mândri în mare parte şi astăzi. Atunci au fost construite primăria, vechea poştă, baia populară a oraşului, un obiectiv important pentru acele vremuri, spitalul, vechea sală de sport, cazărmile militare, precum şi vechea uzină electrică, chiar abatorul.

A contribuit la transformarea vechilor bresle în întreprinderi care au devenit cu timpul de faimă naţională, precum Fabrica de Pielărie Căprioara sau fosta Ţesătorie Baumann. Se poate spune, fără teamă de a greşi, că acest om a avut una dintre cele mai importante contribuţii în ce priveşte dezvoltarea ulterioară a Sebeşului.Totul a fost făcut prin subscripţia cetăţenilor. Numai că, după un deceniu şi jumătate, primarul nu a mai fost capabil să-şi explice gestiunea. Datoriile l-au alungat din oraş, hăituit de localnici, cărora le era debitor. A fugit în Sibiu, unde a fost ales primar pentru încă 15 ani.

Spitalul centenar

Una dintre cele mai importante construcţii din această perioadă este cea a Spitalului Orăşenesc, edificat la iniţiativa primarului Johann Schopp, prin contribuţia financiară a locuitorilor din Sebeş şi împrejurimi, dar şi prin donaţiile generoase ale arhiducesei Sofia de Habsburg. În memoriile sale, arhitectul şi antreprenorul Ludwig Gabanyi scrie: “În anul 1909 mi-a fost încredinţată de către administraţia oraşului Sebeş sarcina de a coordona lucrările de construcţie a spitalului şi a băii populare.

Cu mare bucurie am acceptat această sarcină interesantă. În luna august a anului 1910 am început lucrările.” După doi ani de muncă intensă, pavilionul principal, ce avea 120 de paturi, a fost inaugurat pe 16 noiembrie 1912. În semn de respect şi recunoştinţă, noul edificiu a primit denumirea de “Spitalul Sofia”. Ulterior au mai fost ridicate câteva clădiri noi şi parcul din faţă. Autorităţile locale au marcat aniversarea centenariului, la 16 noiembrie 2012, prin montarea unei plăcuţe comemorative în memoria arhiducesei Sofia şi a primarului Sebeşului de la vremea respectivă, Johann Schopp.

Capela spitalului

În parcul ce înconjoară unitatea medicală din Sebeş a fost amplasată o capelă cochetă din lemn, strămutată în anul 2005 din localitatea Cerghid, judeţul Mureş, la iniţiativa părintelui Nicolae Dănilă, un preot pasionat de cultură şi în special de istoria locurilor în care a trăit, din păcate, plecat prematur dintre cei vii, în decembrie 2009, la doar 55 de ani. De la amplasarea pe noul său loc, lăcaşul cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a suferit mai multe lucrări de restaurare, pictura interioară fiind sfinţită de ÎPS Irineu, arhiepiscopul Alba Iuliei, la 29 mai 2012.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News