O recentă manifestare culturală m-a determinat să ajung la Sebeş, la Motel Dacia, amplasat pe „Drumul Sibiului” (şoseaua ce leagă municipiul Sebeş de Sibiu). Înainte de a începe manifestarea cu pricina, care oricum mi-a lăsat o impresie amară din motive pe care nu vreau să le amintesc aici, o imagine m-a străfulgerat.

O aveţi şi dumneavoastră în faţa ochilor: cea a unei turme de oi plecate seara de la păşune şi nevoite să traverseze şoseaua şi aşa aglomerată. Peisaj mioritic în toată splendoarea lui. Două efigii ale uneia şi aceleiaşi monede a civilizaţiei româneşti. Pe de-o parte traficul infernal, pricinuit în mare parte de incapacitatea celor ce ne-au condus până acum de a găsi modalităţi viabile pentru descongestionarea lui. De 23 de ani! Ştiţi la ce mă refer. Iar pe de altă parte, oamenii locurilor, care trebuie să trăiască şi ei din ceva. Pentru că viaţa lor trebuie să meargă mai departe aşa cum ştiu ei din moşi-strămoşi, cu turmele. Şi turmele acelea sunt chiar o soluţie viabilă pentru ei. Bine că au mai rămas măcar astea… Interesant este faptul că TIR-urile şi celelalte autovehicule opreau şi aşteptau să treacă turmele. Firesc, deşi nu ştiu în ce ţară europeană se mai vede aşa ceva. În fine, asta ţine de specificul nostru naţional.
Dar, în acelaşi timp, mi-a venit în minte un vers: „Ţara turmelor şi-a pâinii…” L-am extras de undeva din minte şi am realizat că, din păcate, sunt două versuri create de Nechifor Crainic, la mare cumpănă: înfometat, în închisorile comuniste. Că, deh, a fost legionar! Pentru faptul că aşa a înţeles el patriotismul (în contextul altor vremuri), a plătit din greu. Şi iată cum sună (parţial) versurile acelea dureroase: „În ţara turmelor şi-a pâinii/ Visez o cină de ciuperci/ Lăsaţi-mă s-acin cu câinii/ La raiul unui blid cu terci/ În bezna nopţilor, adâncă/ Prăpăstii oarbe se deschid/ Când ultimul lingău mănâncă/ Eu tac pe lingură şi blid…” Iar imediat după aceste versuri mi-am amintit de un proiect de lege pe care Crin Antonescu a anunţat că intenţionează să-l promoveze, referitor la aşa-zisele organizaţii cu caracter legionar. Deşi Partidul Totul pentru Ţară şi-a câştigat, în instanţă, dreptul de a nu fi considerat partid extremist, de sorginte fascistă! Să fie clar, noi nu facem apologia mişcării legionare şi a niciunei mişcări extremiste, dar atragem atenţia asupra unui posibil pericol ce rezidă din această iniţiativă. Pentru că „Antonescu 2” dă, astfel, startul pentru reîntoarcerea la prigoană, reinstituie puşcăria politică, e gata să trimită la închisoare (iarăşi!!!) pe aceiaşi deţinuţi politici care nu se dezic de crezul lor din tinereţe! Pe octogenari şi pe urmaşii celor ce-şi comemorează rudele torturate, înfometate şi asasinate! Culmea, chiar şi minimalizarea Holocaustului sau purtarea anumitor însemne va fi pedepsită cu închisoarea. Deci nimeni nu va mai avea voie să pomenească de numeroşii evrei salvaţi de români în perioada Holocaustului! Vă imaginaţi că, dacă un astfel de proiect de lege va fi votat, orice adversar politic al lui Crin Antonescu ar putea fi catalogat ca având un comportament sau un „caracter legionar”, orice mişcare de stradă va putea fi catalogată la fel… Oare şi comemorarea victimelor comunismului se va face pe ascuns, de teama prigoanei? Pentru că mulţi dintre martirii anticomunişti au fost legionari! Ăsta e adevărul istoric, care trebuie recunoscut! Altfel, „ieta niet diemacraţîia”!
Deci, în loc să se preocupe ca „în ţara turmelor şi-a pâinii” să se înmulţească şi să ajungă pâinea şi turmele, ca să hrănească pe toată lumea, Crin Antonescu se arată gata să calce pe cadavrul democraţiei noastre, aşa înfometată şi costelivă cum e ea! Între timp, turmele curg mai departe. Ce ştiu ele…?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News