Actualitate
Exponatul lunii februarie la Muzeul din Sebeş: Adeverință emisă de Școala de „Belle-Arte” București pentru Sava Henția
Exponatul lunii februarie 2023 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş este o adeverință originală eliberată de Școala „Belle-Arte” din București pentru Sava Henția, în 8 septembrie 1867, student la acea dată la specializarea Pictură, prin care se certifica faptul că tânărul artist plastic se afla în imposibilitatea de a avea alte activități decât pe cele pentru care se pregătea, deoarece era „din naștere surd și mut”, condiție care era probată printr-un certificat medical eliberat de profesorul de anatomie al instituției, dr. W. Marcovici.
Adeverința a fost semnată de reputatul pictor și grafician român Theodor Aman (1831-1891), fondatorul și directorul Școlii de Belle-Arte din București. În continuare, este reprodus conținutul integral al documentului, păstrând ortografia vremii:
„Certificatul prin care se atestă că D-nu Savu Hinția elevu Bursier din Școala de Belle-Arte din București (Secțiunea de Pictură) este în imposibilitate d’a avea altă occupațiune de cît cariera ce a înbrățișatu, fiind din naștere Surdu și Mutu, precum se pote confirma într’un cipu și mai legalu prin alăturatu certificatu medicalu. Direcţiunea Şcolei de Belle-Arte din Bucureşti crede că zoticnind pe mai sus numitulu elevu de la occupațiunile salle în care a făcut deja un progresu destulu de însemnatu, nu numai că aceasta ar fi forte periculos pentru dânsulu, dar ar fi privatu în viitoru de singurul mijloc d’a se nutri, fiind silitu apoi să allerge la Clemenţa publică. Directorele Şcolei de Belle-Arte din Bucureşti, Th. Aman (ss)”.
Din textul adeverinței se remarcă grija pe care conducerea instituției de învățământ superior i-o purta lui Sava Henția, dar și faptul că tânărul student înregistrase deja progrese însemnate în pictură. Cu toate acestea, una dintre afirmațiile celui care a scris textul este eronată, Sava Henția nefiind surd și mut din naștere. El și-a pierdut auzul în urma unui nefericit incident petrecut la un an după ce s-a stabilit la București, când, în 1863, mahalaua Sf. Elefterie, unde se aflau locuinţa şi atelierul unchiului său Zaharia Dănciulescu, în al cărui atelier lucra la retușarea fotografiilor, a fost inundată de apele Dâmboviței. Surprins în toiul nopții de apele învolburate, Sava Henția a reușit să se salveze de la înec înotând până pe dealul Schitu Măgureanu. La scurt timp, și ca urmare a acelui incident, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și datorită administrării ca tratament, dar în exces, a chininei și-a pierdut aproape complet (dar nu total) auzul.
De asemenea, nici afirmația că era mut nu este credibilă, din moment ce el a surzit la vârsta de 15 ani, iar excesul de chinină afectează doar auzul. De altfel, din relatările de epocă aflăm că deși surzenia a persistat și își înțelegea interlocutorii „citindu-le buzele”, el vorbea, chiar dacă cu unele dificultăți și foarte încet.
Cu aceste dizabilități, în anul 1865 Sava Henția începea cursurile Școlii de Belle-Arte din București, sub coordonarea profesorilor Theodor Aman şi Gheorghe Tattarescu, pe care le-a absolvit în 1870, pentru ca, ulterior, între 1871 și 1874, să beneficieze de o bursă la Paris, la École nationale supérieure des Beaux-Arts, sub îndrumarea pictorului Alexandre Cabanel.
Întors în țară în anul 1874, s-a căsătorit cu Irma Potoczki, pe care a cunoscut-o în satul natal, Sebeșel. Din 1875 a activat ca profesor de desen şi caligrafie la Azilul „Elena Doamna”, dar şi la alte şcoli din Bucureşti, în timpul liber dedicându-se picturii.
A participat la Războiul de Independență (1877-1878), în calitate de „pictor de front”, alături de alţi mari artişti plastici români ai vremii, ca Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea şi Carol Popp de Szathmári. Datorită dizabilităților sale, Sava Henţia a activat în special în spatele liniilor, imortalizând numeroase scene de bivuac, fiind fascinat mai ales de unitățile de artilerie. Majoritatea desenelor şi uleiurilor sale, inspirate de Războiul de Independență, au fost achiziţionate pentru a face parte din colecţia regală și, mai mult, pentru aceste lucrări a fost recompensat cu medalia artistică „Bene-Merenti”, clasa a II-a.
Sava Henția a murit în anul 1904, la București, lăsând în urma sa o operă bogată (peste 500 de portrete, compoziţii istorice, peisaje, naturi statice etc.), rezultatul unei remarcabile activităţi artistice, lucrările sale păstrându-se în colecțiile a numeroase muzee din țară, dar și în ale unor particulari.

Actualitate
Vineri, 13 noiembrie 2026: „Nu vreau să vorbesc despre asta” – un spectacol despre emoțiile și tăcerile adolescenței, la Sebeș
Trupa Gepetto aduce pe scena Centrului Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș un spectacol dedicat adolescenței, relațiilor și dificultății de a pune în cuvinte propriile emoții. Reprezentația va avea loc vineri, 13 noiembrie, de la ora 17:00, iar accesul publicului va fi gratuit.

Adolescența este o perioadă a întrebărilor, a descoperirilor și a emoțiilor intense, dar și a lucrurilor care rămân, uneori, nespuse. În spatele unui simplu „Sunt bine” se pot ascunde gânduri, temeri și trăiri pe care nu este întotdeauna ușor să le împărtășim celor din jur. Pornind de la această realitate, Trupa Gepetto propune publicului spectacolul „Nu vreau să vorbesc despre asta”, o invitație la reflecție asupra modului în care comunicăm și ne raportăm la cei din jur.
Programată vineri, 13 noiembrie, de la ora 17:00, la Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, reprezentația își propune să aducă în atenția publicului teme apropiate de experiența tinerilor: relațiile, comunicarea și dificultatea de a vorbi deschis despre propriile sentimente. Prin intermediul teatrului, aceste subiecte devin un prilej de dialog și de înțelegere a unor realități cu care adolescenții se confruntă în viața de zi cu zi.
Un element important al spectacolului îl reprezintă implicarea directă a tinerilor în procesul de creație. Scenariul este unul colectiv, semnat de Trupa Gepetto, ceea ce oferă proiectului o perspectivă construită prin munca, ideile și creativitatea membrilor săi. Spectacolul este coordonat de Lavinia Donose, care îndrumă demersul artistic al trupei.
Dincolo de reprezentația scenică, „Nu vreau să vorbesc despre asta” aduce în prim-plan importanța ascultării și a comunicării sincere, într-o perioadă în care exprimarea emoțiilor poate fi dificilă. Titlul însuși sugerează una dintre provocările adolescenței: găsirea curajului de a spune ceea ce simțim și de a vorbi despre lucrurile pe care, uneori, preferăm să le păstrăm pentru noi.
Evenimentul este susținut de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, iar intrarea este liberă, publicul fiind invitat să participe la această întâlnire cu teatrul și cu universul adolescenței.
Prin acest spectacol, Trupa Gepetto propune nu doar o experiență artistică, ci și un moment de reflecție asupra unor întrebări importante: câte lucruri rămân nespuse între noi și cât de mult s-ar putea schimba dacă am găsi curajul să vorbim despre ele?
Spectacolul „Nu vreau să vorbesc despre asta” va avea loc vineri, 13 noiembrie, de la ora 17:00, la Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș. Accesul este gratuit.
Actualitate
Exponatul lunii noiembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș: un Penticostar manuscris, coligat cu un Strastnic tipărit la Blaj în 1753
Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș propune drept exponat al lunii noiembrie un valoros volum religios din secolul al XVIII-lea, alcătuit dintr-un Strastnic tipărit la Blaj, în anul 1753, din porunca lui Petru Pavel Aaron, și un Penticostar manuscris. Piesa constituie o mărturie importantă a culturii scrise și a vieții religioase a românilor din Transilvania secolului al XVIII-lea.

Potrivit unei însemnări păstrate pe foaia de titlu, volumul a intrat în patrimoniul muzeului la 31 octombrie 1957, fiind donat de Parohia Ortodoxă Română din Petrești, prin intermediul preotului paroh de la acea vreme, Virgil Văideanu.
Penticostarul manuscris cuprinde 290 de pagini nenumerotate, scrise cu cerneală neagră și roșie. Cele două lucrări, Strastnicul tipărit și Penticostarul manuscris, au fost reunite în același volum, cel mai probabil chiar în perioada în care se realiza copierea manuscrisului.
Un reper cronologic important este oferit de o însemnare redactată cu litere chirilice și cerneală roșie, aflată la fila 133: „Slavă lui D[u]mne-/zeu că am ajuns/pă[nă] aici Amin/1759”. Textul indică faptul că transcrierea manuscrisului era în desfășurare în anul 1759, oferind astfel un reper cert pentru datarea acestei activități.
Volumul a fost introdus în colecția muzeului de către Ioan Raica, care a consemnat și o serie de informații referitoare la proveniența și istoricul său. Într-o notă adăugată ulterior foii de titlu a Strastnicului, acesta menționa că manuscrisul ar fi fost realizat de un călugăr cunoscut sub numele de Vasile Săceleanu, zis Pop, despre care tradiția locală spunea că ar fi venit de la Mănăstirea din Dealul Cioarei, din zona Săliștei.
Cercetarea însemnărilor de epocă a permis însă corectarea informației referitoare la identitatea copistului. Numele acestuia nu era Vasile, ci E[u]thimie, după cum reiese dintr-o însemnare păstrată în cuprinsul volumului.
Istoria cărții se leagă și de tradiția comunității românești din Petrești. Conform informațiilor consemnate de Ioan Raica, la mijlocul secolului al XVIII-lea ar fi existat o veche biserică din lemn, situată la marginea cimitirului românesc al localității, unde slujea un călugăr venit din zona Cioarei.
Este posibil ca acesta să se fi refugiat la Petrești în contextul evenimentelor premergătoare răscoalei conduse de călugărul Sofronie. În acest context, E[u]thimie ar putea fi chiar copistul Penticostarului. De asemenea, nu este exclus ca el să fi adus cu sine și exemplarul Strastnicului tipărit la Blaj în 1753.
Aceste ipoteze, întemeiate pe tradiția locală și pe anumite indicii documentare, nu pot fi confirmate cu certitudine, dar oferă indicii valoroase despre circulația cărților religioase și activitatea de copiere a manuscriselor în comunitățile românești din Transilvania secolului al XVIII-lea.
Dincolo de aspectele încă neelucidate privind identitatea copistului și împrejurările în care a fost alcătuit volumul, valoarea sa istorică și documentară este deosebită. Penticostarul manuscris, păstrat alături de Strastnicul tipărit la Blaj în 1753, ilustrează continuitatea tradiției cărții religioase și vitalitatea vieții spirituale românești din Transilvania.
Prin prezentarea acestui exponat, Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș aduce în atenția publicului o piesă de patrimoniu care reunește istoria tiparului, tradiția manuscrisă și memoria unei comunități locale, invitând vizitatorii să descopere o pagină mai puțin cunoscută a trecutului cultural și religios al zonei.
Din Județacum 7 luniCând pică Paștele ortodox și cel catolic în 2027, dar și în următorii ani | sebesinfo.ro
Din Județacum 7 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | sebesinfo.ro
Actualitateacum 7 luniNume de femei și bărbați care se sărbătoresc de Florii 2026 | sebesinfo.ro
Din Județacum 11 luniMesaje de Sfântul Nicolae 2025. Felicitări și urări de Moș Nicolae pentru cei dragi | sebesinfo.ro
Ştirea taacum 11 luniBătaie izbucnită între doi elevi de la Liceul Tehnologic Sebeș, din cauza unei colege
Din Județacum 11 luniMESAJE de Crăciun 2025: Felicitări și urări pentru familie sau prieteni de sărbătorile de iarnă | sebesinfo.ro
Actualitateacum 7 luniUn bărbat de 63 de ani din Sebeș a decedat, după ce a fost lovit de un autocamion pe DC 318, la Drâmbar
Actualitateacum 11 luniCui îi spunem „La mulți ani” de Sfântul Nicolae 2025: Câți români își serbează onomastica | sebesinfo.ro























