Povestea Fanfarei din Petrești (Sebeș) începe în anul 1879 și nu se oprește nici în ziua de astăzi… A trecut prin două războaie mondiale, prin naționalizare, comunism, prin „nemiloasa” democrație și a răzbit. Nu și-a întrerupt activitatea nici în cele mai aspre vremuri și asta o face cea mai veche fanfară civilă din țară, cu o istorie de 138 de ani.

Povestea Fanfarei din Petrești oscilează între perioade de glorie şi de umbră și se identifică cu comunitatea din Petreşti. Este o poveste despre conviețuirea frumoasă a sașilor cu românii, despre influența investitorilor austrieci asupra unei comunități (influență ce continuă până în zi de azi), despre întrajutorare și susținere reciprocă, despre tradiție și cum se păstrează și perpetuează ea, despre suflet și muzică. Fanfara a fost și este mereu prezentă în viața comunității, la biserică, petreceri, sărbători naționale, nunți sau înmormântări. Înființată de sași, fanfara este dusă mai departe de români care au preluat cu bucurie și responsabilitate ștafeta.

Atât de mult s-au identificat sașii din Petrești cu fanfara încât atunci când au fost deportaţi în Lagărul de la Kungur au reușit să înființeze o fanfară chiar și în acel iad. Atât de mult iubesc românii fanfara încât au înființat o Asociație – Asociația ”Fanfara Petrești” care se ocupă să ducă istoria mai departe prin copiii pe care îi susține să deprindă taina instrumentelor de fanfară și care alcătuiesc Fanfara Copiilor.
Înființată în 1879 de un preot și învățător sas, sprijinită de austriecii de la Fabrica de Hârtie

Fanfara a fost înființată ca fanfară bisericească în 1879, povestește Voicu Cioară, preșe­dinte al Asociației ”Fanfara Petrești” și fost comandat al Colegiului Național ”Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Pe atunci rector al bisericii evanghelice era Michael Tuth, care a făcut demersurile și a strâns bani, reușind astfel să cumpere primele 8 instrumente de suflat, unele dintre ele achitate și în natură, iar primele melodii pe care le-au învățat și le-au cântat au fost melodiile bisericești. Atunci când au cumpărat instrumentele au fost ajutați de Fabrica de Hârtie din Petrești. Fabrica de hârtie a sprijinit întotdeauna fanfara, mai ales în timpul directorului Rother (până în 1945).

Fabrica a fost cumpărată în 1873 de niște austrieci și a devenit cea mai puternică firmă de fabricat hârtie din Imperiul Austro-Ungar. Austriecii au adus aici muncitori, ingineri, au fost oameni din Petrești care s-au instruit la Viena și așa au prins gustul pentru fanfare. Pe de altă parte, fabrica avea nevoie și pentru oamenii ei de o formație care să-i ajute să-și petreacă timpul liber. Foarte mulți dintre inginerii și muncitorii austrieci aveau pregătire muzicală și este posibil ca ei să fi adus știmele (partea dintr-o partitură muzicală care revine fiecăruia dintre interpreți) după care fanfara cântă și în zi de azi. Așa s-a dezvoltat fanfara.

În 1880 în Petrești erau 400 de muncitori și majoritatea erau sași, iar populația număra 1.500 de locuitori. Prima poză a fanfarei datează din 1904 (vezi foto) și îi înfățișează pe membrii fanfarei alături de următorul dirijor, Johann Binder, care era și învățător la fel ca Michael Tuth. În 1904 Fanfara din Petrești era deja o fanfară puternică, aveau tot ce le trebuie, inclusiv instrumente de percuție.

În 1905 s-a făcut Căminul Cultural Săsesc într-o casă a Bisericii Evanghelice, unde au început să se organizeze petreceri, baluri, chefuri, nunți, fanfara devenind o entitate cu care comunitatea se identifica tot mai mult.

Învăţătorul Johann Binder a fost cel care i-a iniţiat pe mai mulţi tineri în tainele muzicii, acesta conducând fanfara până în anul 1920. În anii următori Fanfara din Petreşti a primit forţe proaspete şi se poate spune că s-a întărit chiar cu unii profesionişti cum ar fi Simion Hann (Stockert), Simion Sommer şi Michael Binder, ultimul fiind, anterior, chiar dirijor al fanfarei militare din Alba Iulia. Cel mai longeviv dirijor a fost Simion Hann Stockert, care a condus fanfara timp de 40 de ani, din 1925 până în 1965.

• Sașii din Petrești au dus fanfara cu ei pe front și în lagărul de concentrare

A venit Primul Război Mondial și mulți dintre membrii fanfarei au plecat pe front, însă și acolo au activat în fanfarele regimentelor în care au fost încorporați, povestește Voicu Cioară. După Primul Război Mondial, cei care s-au întors și-au reluat activitatea în fanfară. Între timp locul lor a fost ținut de membri ai familiei care rămăseseră acasă, în special copii, pentru că obiceiul de a cânta era deprins în familie. De altfel așa a rămas vie această fanfară, cu o activitate neîntreruptă timp de 138 de ani.

După război și-a înființat și Fabrica de Hârtie o fanfară și astfel în Petrești activau două fanfare – cea a Fabricii de Hârtie și a Bisericii Evanghelice. În 1931 Parohia Ortodoxă din Petrești și-a cumpărat la rândul ei instrumente și și-a înființat o fanfară, astfel că la un moment dat în Petrești erau trei fanfare. Fanfara Bisericii Evanghelice și Fanfara Fabricii s-au contopit în Fanfara Fabricii de Hârtie. A început al Doilea Război Mondial, iarăși au plecați mulți dintre membrii fanfarei pe front, iar după război pe sași i-au deportat în Rusia. În 1948 Fabrica de Hârtie a fost naționalizată, iar Primăria din Petrești a luat hotărârea să facă o singură fanfară, contopind Fanfara Fabricii de Hârtie cu Fanfara Bisericii Ortodoxe. De atunci există o singură fanfară, reorganizată de Michael Binder în 1949.

Atât de puternic era sentimentul de apartenență la fanfară încât și în lagărul de la Kungur din Rusia, unde au fost deportați sașii din Petrești, aceștia au înființat o fanfară. Din banii câștigați din munca silnică la care erau supuși și-au cumpărat de la prizonierii de război germani instrumente și și-au făcut fanfară. 10 erau din Petrești, iar dirijorul Simion Sommer era tot din Petrești.

• Instrumentiștii fanfarei din Petrești, printre cei mai apreciați din țară

În 1951 a avut loc Primul Festival al Artelor de Amatori la care participau toate formațiile de amatori din țară. La acest festival Fanfara din Petrești a obținut locul II pe țară, o performanță pentru o formație de amatori. Erau nelipsiți de la manifestările grandioase de la 1 Mai și 23 August, cei 25 de instrumentiști ai Fanfarei din Petrești fiind foarte apreciați. În 1970 a fost Primul Festival al Fanfarelor de Amatori din țară la care Fanfara din Petrești a luat locul I.

În anii ce au urmat fanfara n-a mai avut același succes întrucât au început să se dezvolte fanfare puternice, cea din Valea Jiului, cea a Combinatului Siderurgic Hunedoara, la Galați, peste tot unde erau combinate puternice.
Au trecut anii însă Fanfara din Petrești este la fel de apreciată mai ales pentru repertoriul ei vechi, tradițional, care cuprinde polci, valsuri, marșuri, melodii populare. Activitatea ei este caracterizată de președintele asciației, Voicu Cioară, ca fiind ”aproape prea încărcată” datorită evenimentelor numeroase din judeţ și din țară la care primește invitații, la care se adaugă petreceri private, nunți și înmormântări.

În fanfară activează în prezent 25 de bărbați, majoritatea români și doar 2 sași. Hans Fakner (74 de ani) este cel mai vechi membru al Fanfarei și unul dintre cei mai conștiincioși. Actualul dirijor al fanfarei este Marius Beteag, care i-a urmat lui Ioan Mureșan, acesta din urmă ocupându-se în prezent de Fanfara Copiilor.

Românii și-au asumat rolul de a duce mai departe tradiția imediat după 1989, când aproape toate familiile de sași au părăsit Petreștiul și s-au repatriat în Germania. Marele noroc s-a numit ”Fanfara Copiilor”, care a reprezentat o adevărată pepinieră unde au fost pregătiți și instruiți sute de copii în perioada 1949 – 2000. În anul 2009 a fost înființată ”Asociaţia Fanfara Petreşti”, care a preluat toate tradiţiile fanfarelor din Petreşti.

Astfel, pe lângă marşul de 1 Mai, sprijină Parohia Evanghelică şi comunitatea germană la diferite evenimente, de Crăciun colindă unde este invitată, participă la depuneri de coroane şi alte activităţi organizate de oficialităţi, susţine concerte la căminul cultural săsesc şi în aer liber, organizează baluri, participă la înmormântări și nunți.

• Fanfara Copiilor – o tradiție reînviată

A fost înființată în 1949 de Danil Opincariu și a devenit la fel de cunoscută precum fanfara mare. Prin mâna lui Opincariu au trecut până la Revoluție circa 600 de copii. După moartea acestuia, în 1989, tradiția s-a întrerupt, însă a fost reluată în 2008, când, prin prin proiectul ”Fanfara Copiilor din Petrești – renașterea unei tradiții”, a fost înființată în cadrul Centrului de Cultură ”Augustin Bena” o clasă unde sunt pregătiți copii de către profesorul Ioan Mureșan. Dintre cei mai talentați vor fi selectați viitorii membri ai Fanfarei din Petrești.
Și uite așa povestea merge mai departe…

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News