Specialiştii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia au fost solicitaţi să facă o evaluare preliminară a siturilor arheologice de pe traseul viitoarei Autostrăzi Sebeş – Turda. Ei au făcut deja o astfel de evaluare pentru traseul drumului expres Sebeş – Turda dar trebuie să repete acţiunea pentru că faţă de traseul drumului expres, traseul autostrăzii a suferit câteva modificări.

Pe traseul vechi erau circa 40 de situri arheologice, majoritatea aparţinând perioadei preistorice şi celei a antichităţii. Noul traseu ocoleşte câteva situri în zona Sebeş – Râpa Roşie. Din cercetarea preliminară au fost identificate 27 de situri pe traseul provizoriu al autostrăzii, dar asta în condiţiile în care pe unele terenuri agricole culturile au crescut destul încât să facă imposibilă evaluarea. De aceea, există şanse reale ca numărul siturilor să crească. Mai mult, pentru că am aflat de la domnul Mircea Pop, directorul CNADNR că traseul nu este nici acum definitiv, există posibilitatea reală ca numărul siturilor arheologice să se modifice în funcţie de modificările traseului. Siturile identificate deja sunt importante, cum este cel de la Limba, în apropiere de Oarda şi de nodul rutier Alba Iulia, unde avem un foarte extins şi complex sit al unei aşezări datând din neolitic până în epoca romană. Acum depinde ce parte a acestui sit va fi atinsă de traseul autostrăzii, dar probabil este vorba despre Limba – Bordane, pe malul Mureşului, unde săpăturile arheologice de până acum au atestat locuire din neolitic şi prima epocă a fierului – Hallstatt. Perioada istorică „acoperită” de toate siturile identificate se întinde din preistorie până în Evul Mediu. În judeţul Alba, cele mai importante şi mai multe situri sunt în zona municipiilor Alba Iulia şi Aiud.
Deşi pe un fost ministru al Transporturilor obligativitatea legală de a solicita descărcare de sarcină arheologică a traseelor drumurilor, căilor ferate îl enerva, ba chiar o arăta cu degetul ca fiind un motiv serios al întârzierii cu care se construiesc autostrăzile în România, trebuie să recunoaştem că ea este un mare câştig ştiinţific, cu atât mai de apreciat în vremuri în care Ministerul Culturii ori celelalte instituţii care se ocupă de cercetarea arheologică au bugete extrem de mici şi nu pot finanţa cercetări sistematice. Nici descărcarea de sarcină arheologică nu are caracterul unui şantier sistematic, dar nici departe nu este şi permite cercetarea unor zone altfel de-a dreptul de neatins. „Din câte ne dăm seama din datele preliminare avem în faţă situri importante, dar vă asigurăm că, cel puţin în ce ne priveşte, vom lucra serios şi cât de repede putem pentru a nu pune piedici construcţiei autostrăzii”, spune Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Şi tot el adaugă optimist că: „Vom găsi material să umplem trei muzee!” Fiind atât de multe situri, foarte probabil că săpăturile de descărcare de sarcină istorică vor fi făcute de mai multe unităţi muzeale, aşa cum s-a întâmplat şi pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu, unde cercetarea arheologică a fost realizată de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Muzeul Naţional de Istorie al României şi Muzeul Brukenthal Sibiu.

Anca DINICĂ

FOTO: ARHIVĂ

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News