De la Alba Iulia la Sebeş, un drum de 13 km este parcurs în două ore de mii de camioane şi autoturisme. În 24 de ore, prin Lancrăm trec peste 40.000 de mijloace auto.

Municipiul Sebeş, unul dintre cele mai industrializate oraşe din ţară, cel mai capitalist şi mai european, capitala firmei Mercedes în România, regele şoselelor şi al tehnologiilor de vârf, trăieşte o adevărată dramă, pentru că pur şi simplu este blocat, începând cu zona celor două sensuri giratorii, unde se descarcă toată circulaţia de pe Autostrada A1, atât dinspre Arad – Timişoara – Deva, cât şi dinspre Bucureşti – Sibiu, care continuă apoi spre Cluj, Baia Mare etc. Mii de maşini se înghesuie zilnic prin Lancrăm, bară la bară, astfel că a ajuns un coşmar, mai ales pentru navetiştii care merg atât la Sebeş, şi care sunt foarte mulţi, cât şi pentru aceia care vin la Alba Iulia. Sunt şoferi disperaţi, care au ajuns să petreacă în trafic 3-4 ore zilnic, cu stresul şi nervii de rigoare, dar şi cu timpul bun de lucru irosit pe un drum al umilinţei şi ruşinii naţionale. Ca să nu mai vorbim de turiştii care vin de la Arad în zonă şi vor să viziteze Alba Iulia, Clujul ori partea de nord a ţării.
Toate acestea se întâmplă pentru că Autostrada Sebeş – Turda, care la ora actuală trebuia finalizată după planul iniţial, se află încă în stadiul de… hârtie, mai ales pe tronsonul I, cel de la Sebeş, unde nici până astăzi nu au demarat lucrările, deşi de aici, practic, şi nu de la Cluj, ar fi trebuit începută construcţia autostrăzii. La Sebeş, situaţia este, însă, complicată pentru că va fi nevoie de încă un fel de sens giratoriu, de o bretea, pentru care s-au emis mai multe variante. Cert este că Sebeşul şi sensurile sale giratorii au ajuns să fie cunoscute, mai nou, sub denumirea de „gâtuirea Sebeş” decât sub cea de oraş industrial emblemă. Chiar şi problema poluării a rămas în umbra autostrăzii, deşi tot poluare emană traficul auto!
Ce se poate face? Întrucât toată lumea s-a săturat să tot înghită promisiunile făcute şi mai ales praful şi fumul, gazele şi eşapamentele, am propune ca soluţie radicală mutarea sediului Companiei Naţionale de Drumuri şi Poduri, din Bucureşti, la Sibiu, aproape de o altă autostradă cu probleme, cea de la Cunţa – Sălişte. Şi dacă ne gândim bine, tot în zonă se află şi Autostrada „Transilvania”, aşa că ar fi extrem de potrivit ca în acest areal de infrastructură, dominat de 3 mari autostrăzi, să-şi aibă locul de muncă şi stafful CNADNR, cu cei 320 de directori, directoraşi, şefi şi şefuleţi. În Bucureşti să rămână Ministerul Transporturilor sau, mai corect spus, al ruinelor căilor rutiere şi feroviare, căci în această chestiune s-a specializat mai nou.

În fine, pentru a face presiune şi a impulsiona lucrările, ar fi de aşteptat o reacţie mai hotărâtă a parlamentarilor de Alba. Măcar acum, după ce s-au întors în teritoriu, adică acasă, mai aproape de drumurile noastre. Pe surse, am aflat că unii dintre ei vor să intre în greva foamei, dar nu pentru că s-au cam îngrăşat în concediu, ci pentru a trage un semnal de alarmă, un claxon pentru ca drumul Sebeş – Alba să nu intre, totuşi, în Cartea Recordurilor! La ora când scriem aceste rânduri am aflat că ministrul Transporturilor se află din nou pe şantierul Autostrăzii Sebeş – Turda! Sperăm că de data aceasta va pune piciorul în prag şi va găsi soluţia pentru ca la Sebeş chiar să demareze lucrările la autostradă!

[youtube_sc url=”https://youtu.be/I0Tn9QtZ_xY”]

Gheorghe CIUL

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News