Rămâi conectat

Sebeșeni

Drumul lui Ioan Oprean, patron al grupului OPREAN, din tina Dealului spre marile artere europene

sebesinfo.ro

Publicat

în

Drumul lui Ioan Oprean, patron al grupului OPREAN, din tina Dealului spre marile artere europene

Recent s-a dat publicității topul oamenilor de afaceri la nivelul județului Alba și printre primii 10 menționați este și Ioan Oprean din Sebeș, patronul mai multor societăți cu profil auto din Sebeș și Vâlcea, cu o cifră de afaceri anuală de peste 50 de milioane de euro. Această clasare între cei mai puternici oameni de afaceri la nivel local, județean și chiar național a dat naștere unui respect și unei recunoașteri din partea comunităților locale și naționale. Astăzi patronul Ioan Oprean este recunoscut și pe plan european prin realizările deosebite.

Rezultatele obținute trezesc admirația și respectul multor concitadini și conjudețeni. Din păcate, nu lipsesc nici cei care îl pizmuiesc și îl bârfesc. Nici unii, nici alții nu știu că până a deveni o afacere puternică în urmă sunt zeci de ani de muncă, de greutăți, de curaj, de inspirație, perioadă în care s-a parcurs un drum lung din tina (noroiul) satului Deal până la succesul de astăzi.

De aceea, ca cetățeni ai orașului Sebeș și cronicari ai istoriei locale, ne-am gândit să facem cunoscut opiniei publice câteva din momentele importante trăite de patronul Ioan Oprean, mai ales că peste câteva zile – la 9 martie a.c., va împlini 58 de ani -, o vârstă frumoasă pentru un bilanț. Sintetizând acest drum, putem așeza la baza lui câteva instituții și adevăruri fundamentale care l-au ajutat de-a lungul vieții: comunitatea sătească din Deal, o comunitate românească în care cele două instituții, Biserica și Școala Românească, de 200 de ani mergând mână în mână, au sădit în sufletul oamenilor, pe lângă credință, respectul față de muncă, curajul în afaceri, speranța în viitor; al doilea factor a fost familia, în frunte cu Ioan Oprean, zis moș Aron, un țăran din satul Deal, dar în același timp un priceput meșter, apreciat în toate satele din jur până departe, în Poiana, Jina, Cut și Daia-Română pentru capacitatea de a ridica case, hăizașuri, șuri. Moș Aron era și un înțelept al satului, cântăreț al stranei și mai ales un bun bunic, care l-a purtat de mic cu el ca să-l învețe să lucreze, să câștige bani și să-i prețuiască. Tot în familie a învățat tainele comerțului, făcând ucenicie la Bolda din sat, unde servea unchiul său, Mitică (Bogdan Dumitru), un comerciant care, în ciuda restricțiilor comerțului socialist, știa să aprovizioneze câteva sate. De la 6-7 ani a început să vândă la Boldă (învățând regulile comerțului, cele oficiale cât și cele neoficiale).

Pentru cumințenia, hărnicia, priceperea, ascultarea de care dădea dovadă, mama sa îl răsfăța „oferindu-i toate jucăriile dorite, începând cu trotinetă, bicicletă, cu care se chinuia pe drumurile și cărările satului”. După absolvirea primelor opt clase la școala din sat, s-a înscris la Liceul nr. 1 din Alba Iulia, nu pentru a învăța o meserie, fiindcă nu îl interesa mecanica și electrotehnica, ci pentru a studia serios științele exacte de care știa că va avea nevoie în viitor.

Gândurile lui zburau spre lumea afacerilor și să-și îndeplinească un vis pe care-l trăia de când era mic: „să aibă un tir mare ca cele care treceau pe șoseaua națională Sebeș-Sibiu”. Acest vis s-a născut în zilele de vară, când mergea la munca câmpului, lângă șosea, și admira TIR-urile turcești „mari, puternice, care treceau cu viteză”. La sfârșitul liceului se aventurează în lumea îngustă a afacerilor din anii ’80 ai epocii ceaușiste. Strângea banii pentru Poșta din Sebeș și apoi a preluat gestiunea unui mic dar cunoscut camping de la Câlnic. Se zbate mereu, își face relații, face în așa fel încât campingul să fie bine aprovizionat pentru câlniceni, deloreni, pentru trecătorii de pe șosea și vara pentru sașii plecați în Germania, care, întorcându-se acasă, preferau o bere străină, un pepsi, țigări străine.

Face pasul următor luând în administrare trei magazine din Petrești și un mic restaurant în Sebeș. Strânge și agonisește fiecare ban pentru mai târziu. La vârsta de 25 de ani, „după ce am terminat armata, lansat în mici afaceri, m-am căsătorit cu Măriuța, fată de la noi din sat, a lu Dumitru Pavelu Culii, cu care, pe lângă faptul că era frumoasă, am crezut că putem face o familie vrednică în care să mă simt împlinit și fericit, să avem copii sănătoși, frumoși și deștepți”. Despre acest moment important Maria-Iuliana Oprean, alias Măriuța, declară  „eram o fată tânără de doar 18 ani și îmi era tare drag de el. Ne-am luat din dragoste și cu gânduri mari în care să fim o familie unită, în care eu să-i fiu soție credincioasă, cinstită și să-l urmez mereu și la bine, și la greu”.

Ambii recunosc că în mediul familial primul a adus „dragoste, liniște seriozitate, responsabilitate, speranță”, iar al doilea partener „i-am adus iubirea și dragostea de tinerețe care s-a prelungit până astăzi și sper că vom trăi așa până la bătrânețe… Nu confundăm familia cu munca de la firmă, încercăm fiecare să facem față pe măsura responsabilităților și puterilor”. Pentru Ioan Oprean „familia mea este totul pentru mine, aici găsesc liniștea în zilele grele, echilibru și refugiu în fața responsabilităților și greutăților”.

Pe măsură ce capitalismul de cumetrie din România deschidea porțile afacerilor, Ioan Oprean încearcă să-și lărgească afacerile și cu banii strânși își cumpără un autocamion, apoi trei, care bineînțeles că nu erau noi. Începe să facă comerț în Germania cu de toate (prietenii din copilărie și de la camping îl vor primi și îl vor ajuta). Fire curajoasă, asumându-și mari riscuri, pe lângă capitalul strâns, face împrumuturi, cumpără camioane în leasing și firma prosperă an de an. Cea mai frumoasă afacere însă din toți acești ani este familia, care este binecuvântată cu trei copii: Anamaria, Andreea și Andrei, care pășesc pe urmele părinților, fiind cuminți, ascultând de părinți și de școală, urmează fiecare facultăți de profil economic, încadrându-se din timp în afaceri alături de tatăl lor: Anamaria este administrator la GV&Oprean Logistics, Andreea este director general la Oprean SRL şi fiul Andrei devine „șeful ăl mic”, coordonând cele două firme din domeniul auto. Societate puternică ea singură sau în parteneriat, se dezvoltă foarte mult, ajungând pe locul doi în țară în rândul societăților auto-service.

Dezvoltă și societăți paralele în Sebeș și în Vâlcea, fiind cel mai puternic partener al concernului Mercedez-Benz, prin centrele autorizate de vânzări şi service Mercedes-Benz Casa Auto Sebeș şi Casa Auto Vâlcea, iar în domeniul transporturilor şi logisticii prin Oprean SRL şi GV&Oprean Logistics. Afacerea de suflet rămâne cu siguranță prima companie, Oprean SRL, care putem spune că a atins culmile succesului pe plan național şi internațional, fiind un lider pe piață în transport de haine pe umerașe şi frigorific. Astăzi autocamioanele patronului Ioan Oprean circulă din nordul Europei, din Norvegia și Suedia, până în nordul Africii, în Tunisia și Maroc, este o afacere respectată, căutată spre a încheia parteneriate în țară și străinătate. Ultima mare realizare este noul și modernul sediu așezat la intrarea în Sebeș, pe șoseaua europeană care pornește spre Deva, Arad, Timișoara, Ungaria.

În ciuda pandemiei și crizelor economice care tulbură România și Europa, afacerile familiei Oprean merg mai departe. Ajuns un patron modern, Ioan Oprean și-a extins afacerile atât pe orizontală, cât și pe verticală, dezvoltând activități în domeniul transporturilor cât și în activități de service, mentenanță și în comerțul cu mașini Mercedez-Benz. Înconjurat de cei trei copii implicați în treburile de conducere, având spatele asigurat de soția sa, patronul Ioan Oprean privește în urmă la drumul parcurs de când umbla cu trotineta și bicicleta în tina Dealului, de când își făurea primele visuri să dețină un TIR Mercedes, până astăzi, când conduce o afacere de sute de camioane: „au fost ani grei, cu multă muncă, multe riscuri, dar și frumoși pentru satisfacțiile oferite și afacerile realizate”. Trecutul său, experiența dobândită, capitalul realizat și familia sa împlinită cât și cei peste 400 de angajați îi dau dreptul să privească cu încredere spre viitor.

prof. Nicolae AFRAPT


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Sebeșeni

Părintele Dacian Oprea despre Ionaș Lazăr, cel mai tânăr „arhidiacon” din România: „Este o adevărată bucurie să îl avem alături la Sfânta Biserică a Spitalului Municipal Sebeș”

sebesinfo.ro

Publicat

în

La biserica Spitalului Municipal Sebeș este foarte de folos la toate cele ecleziale un copil minunat, Ionaș Lazăr. Comunitatea de acolo îl alintă cu drag „arhidiaconul”.

„Deși este încă mic, vine cu multă seriozitate, liniște și dragoste pentru slujbă, fiind mereu aproape atunci când este nevoie. Este o adevărată bucurie să îl avem alături la Sfânta Biserică. Felicitări părinților pentru frumoasa creștere și pentru iubirea de Dumnezeu pe care au sădit-o în sufletele copiilor! O familie binecuvântată, cu 5 copii crescuți în credință, respect și dragoste de biserică. Dumnezeu să îi ocrotească pe toți și să le răsplătească dragostea și jertfa pentru cele sfinte!”, a relatat părintele Dacian Iustinian Oprea.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Sebeșeni

Sebeșanul Ioan Liviu Pienariu, îngrijește zilnic peste 150 de porumbei

sebesinfo.ro

Publicat

în

Ioan Liviu Pienariu, pensionar din Sebeș, și-a transformat pasiunea pentru porumbei într-o ocupație de zi cu zi. În prezent, acesta are în grijă peste 150 de păsări.

Reporterii de la ziarulunirea.ro au stat de vorbă cu bărbatul despre ce presupune creșterea porumbeilor, atât din punct de vedere al muncii depuse, cât și al costurilor implicate. Ioan Liviu Pienariu spune că porumbeii sunt animale sensibile, care necesită atenție constantă. „Sunt foarte pretențioși și trebuie să ai grijă de ei din toate punctele de vedere, de la hrană până la medicație”, explică acesta.

Pe lângă efortul fizic, pasiunea vine și cu cheltuieli considerabile. Pensionarul afirmă că, în anumite perioade, costurile pot ajunge chiar și la 2.000 de lei. De altfel, întreaga sa rutină zilnică este organizată în funcție de nevoile păsărilor: „Dimineața mă trezesc, le dau mâncare, apă, vitamine. Este foarte mult de muncă”, spune el.

• Despre concursurile la care participă

Pe lângă plăcerea de a crește porumbei, Ioan Liviu Pienariu ia parte și la competiții organizate în diverse zone ale țării. El explică modul în care se desfășoară un astfel de concurs: „Porumbeii sunt adunați într-un loc, urcați într-o mașină specială și transportați în localitatea unde are loc evenimentul. Acolo li se dă drumul tuturor odată, câte 3.000–4.000 de porumbei”.

• „Nu sunt cel mai bătrân crescător de porumbei din Sebeș”

Pensionarul precizează că nu este cel mai în vârstă crescător din oraș, menționând că unul dintre vecinii săi practică aceeași activitate și are o vârstă mai înaintată. În total, Ioan Liviu Pienariu îngrijește peste 150 de porumbei, de mai multe rase, pe care îi crește exclusiv din pasiune. Cu toate acestea, el nu consideră că această îndeletnicire este potrivită pentru oricine, mai ales pentru tineri. „Dacă nu ai bunăvoință și drag de păsări, nu are rost să te apuci. Trebuie să iubești animalele”, a conchis crescătorul.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Sport

Economie

Din județ

Cele mai citite știri

sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes