Fosta cabană de vânătoare a scriitorului Mihail Sadoveanu, construită în anul 1927, se află în Munții Șureanu, la aproape 1.500 de metri altitudine, în extravilanul comunei Șugag, în apropierea DN 67C, Transalpina.

În prezent, proprietatea este intabulată pe statul român, respectiv este a Ministerului Administrației și Internelor. Ionel Pop, împreună cu Ieronim Stoichiță (avocat din Sibiu), au concesionat dreptul de vânătoare și pescuit pe Valea Frumoasei în anul 1922. Mai precis, la 1 noiembrie 1922 a arendat dreptul de vânătoare Ieronim Stoichiță, pentru ca doi ani mai târziu să i se alăture și Ionel Pop. Înaintea acestora, dreptul de vânătoare și pescuit a aparținut contelui Samuel Teleki (între anii 1893 – 1922), conform informațiilor din lucrarea ”O istorie a literaturii cinegetice române – Vol. II” de Gabriel Cheroiu, p. 38-39. În cartea “Mihail Sadoveanu – Istorisiri din Ardeal” 1972, în Tabelul cronologic realizat de către cumnatul lui Sadoveanu, Constantin Mitru, acesta notează: “1927 – Primăvara, cu ocazia unei expediții de vânătoare la Oașa, în Munții Sebeșului, cercetează Valea Frumoasei”.

Biserica de lemn de pe Valea Frumoasei (acum în interiorul complexului monahal de la Oașa) a fost construită pe terenul aflat în proprietatea lui Ionel Pop, cum, de altfel, chiar casa lui Sadoveanu de la Bradu’ Strâmb a fost construită tot pe terenul făcut cadou de către Ionel Pop lui Sadoveanu: “Ctitorie a soților Margareta și Ionel Pop, paraclisul fusese înălțat de către meșterii care clădiseră «Casa de la Izvorul de Argint» și «Casa de la Bradu’ Strâmb…» – “O Istorie a literaturii cinegetice române – Vol. II” de Gabriel Cheroiu, p. 46-47. Alexandru Craiovan, în lucrarea “Oameni, animale și locuri pe Valea Frumoasei”: “(…) aici Sadoveanu se retrage atunci când flăcările războiului încep să se întindă și deasupra țării lui, ciopârțindu-i hotarele şi omorându-i semenii… în zilele verii anului 1941…” (…); “În sângeroasa vară a lui 1944, când Bucureștiul se cutremura sub ploaia de bombe a nenumăratelor escadrile aliate, când locuința lui de pe strada Witting nr. 12 este avariată, Sadoveanu se refugiază din nou aici, la casa de la Bradu’ Strâmb, unde găsește un adăpost primitor, departe de urgiile războiului.” Scriitorul Ionel Pop: „Am scris în mai multe rânduri despre primii paşi ai lui Sadoveanu pe Valea Frumoasei, de fapt despre Valea Sebeşului, dar numai de la locul numit Oaşa în sus, unde fiecare aveam câte o casă de vânătoare.” (…) „De când nu aţi mai fost pe Valea Frumoasei?”. „Din 1948, când am fost arestat odată cu familia mea şi încă câteva rude, în total vreo zece persoane, din care şi doi-trei copii. Eram bănuiţi că vrem să punem la cale o mişcare de partizani în munţi. Nici vorbă de aşa ceva. Casa mi-a fost luată şi transformată în vilă oficială pentru noile autorităţi comuniste.” (revista Transilvania nr. 3/2006, pag. 22-23, autor George Limbeanu, “O posibilă biografie romanţată: Ionel Pop sau meandrele unui destin”). Casa de vânătoare a lui Ionel Pop de la Izvorul de Argint, la construirea barajului de la Oașa Mică (anii ‘70), a fost strămutată pe Valea Prigoanei, unde se găsește și astăzi. Și biserica din lemn, ridicată în anul 1943, de scriitorii Ioan Pop și Mihail Sadoveanu, a fost strămutată. Pe locul acestei biserici, ”prin purtarea de grijă a episcopului Emilian Birdaș al Albei Iulia, paroh fiind preotul Faur, iar protopop, Viorel Porcaru, s-a îmbunătățit biserica în anii 1982-1983”, se precizează în pisania de pe frontispiciul complexului monahal de la Oașa. Aceasta a fost strămutată în vârf la Oașa, în anul 1983, din cauza lacului de acumulare de la Fetița, de pe râul Sebeș. lEpopeea cabanei de vânătoare a scriitorului Mihail Sadoveanu, din Munții Sebeșului Cabana de vânătoare a lui Sadoveanu a fost, înainte de 1989, vila de protocol a securității (parte a Ministerului de Interne), iar după 1989, după divizarea ministerelor, a trecut în patrimoniul MAI. Primarul comunei Șugag, Constantin Jinar, spune că această locație i-a interesat deja pe urmașii marelui scriitor, strănepotul lui Sadoveanu, Dan Herfurt, ajungând și la Șugag în decursul demersurilor de recuperare a averii străbunicului său. Cabana cu pricina este, probabil, cel mai mic obiectiv de recuperat din averea lui Mihail Sadoveanu. Urmașii marelui scriitor se luptă de mai bine de 10 ani pentru recuperarea a 5,2 hectare de teren, fosta moșie a lui Sadoveanu dintr-o frumoasă zonă a Iașiului – Copou. Pentru retrocedarea averii lăsate prin testament de Sadoveanu, urmașii acestuia au ajuns și la… DNA. Împotriva primarului suspendat al Iașiului, Gheorghe Nichita, a unor funcționari publici, a șefului Agenției Domeniilor Statului Iași și a fostului rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iași a fost înaintată o plângere penală, la DNA București, de către familia Sadoveanu, pârâții fiind acuzați de faptul că “au acaparat ilegal averea prozatorului, respectiv o suprafață de teren de 5,2 hectare situată în Copou, pe Aleea Mihail Sadoveanu”. Plângerea penală a fost formulată către procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, de către Herfurt Smaranda-Caterina, nepoata de drept a marelui scriitor și unica moștenitoare a acestuia, fiica primului copil din cei 10 pe care i-a avut scriitorul. Primele demersuri către instituțiile din Iași, pentru reîntregirea averii familiei Sadoveanu, făcute de Smaranda Herfurt, datează din anul 2003. lCabana și biserica lui Sadoveanu din zona Oașa Impresionat de peisajul și sălbăticia locurilor, fiind și un pasionat vânător și pescar, Sadoveanu a decis să construiască o cabană pentru a avea unde poposi când urca pe Șureanu. Frumusețea acestor locuri de pe Valea Sebeșului a fost imortalizată în cele două capodopere scrise despre această zonă: “Valea Frumoasei” în 1938 și “Povestirile de la Bradu’ Strâmb” în 1941. „Se află undeva în Ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi Albei, o apă viforoasă; oamenii dinspre câmpie îi zic Sebeşul, cei mai vechi de pe înălţimi îi zic Frumoasa (…). Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele”, ne povestește Mihail Sadoveanu despre Valea Frumoasei. Împreună cu scriitorul Ionel Pop, Sadoveanu a hotărât ridicarea unei biserici de lemn, în apropierea cabanei, în anul 1943. Atât biserica, cât și cabana au rămas pe terenurile pe care au fost construite ințial, până prin anii ’80, când au fost strămutate la altitudini mai mari din cauza construirii lacului de acumulare Oașa. Biserica de lemn se află acum în curtea Mănăstirii Oașa, în timp ce cabana lui Sadoveanu se găsește în apropiere, pe malul lacului de acumulare. Amprenta sufletească pe care Sadoveanu și-a lăsat-o asupra județului Alba nu se oprește aici. Sublocotenentul Mihail Sadoveanu, fiul lui Mihail Sadoveanu, este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Pentru a afla care este situația juridică actuală a cabanei în discuție, ne-am adresat cu o cerere, pe baza Legii 544, privind liberul acces la informațiile de interes public, Inspectoratului Județean de Poliție al Județului Alba: ”Urmare solicitării dumneavoastră din data de 16.10.2015, vă comunicăm următoarele: Imobilul numit generic „Casa Sadoveanu”, situat în zona Oașa, a intrat în administrarea Ministerului de Interne în anul 1979, iar din documentele existente în evidenţa de cadastru nu rezultă că acest imobil a aparținut scriitorului Mihail Sadoveanu. Întrucât clădirea era amplasată în cuva lacului de acumulare, în anul 1979 aceasta a fost strămutată, în baza unui proiect de strămutare şi amplasată pe un teren ce aparține Statului Român. În anul 1997, Consiliul Local al comunei Șugag a aprobat parcelarea terenului, iar Ministerul de Interne a intabulat dreptul de administrare în cotă 1/1 parte. Din datele pe care le deţinem nu rezultă că imobilul denumit „Casa Sadoveanu” ar fi făcut obiectul unui proces civil prin care urmaşii scriitorului Mihail Sadoveanu l-ar fi revendicat. Cu stimă, RESPONSABIL LEGEA 544, Subcomisar de poliţie PRODAN LUMINIŢA”. Deci, cabana lui Sadoveanu nu mai este a lui Sadoveanu și nici nu mai este amplasată pe terenul donat, acum aproape 90 de ani, de Ionel Pop. Teren care este acum sub apele barajului de la Oașa. Noroc că am rămas cu povestirile lui Sadoveanu, de prin școală. Dar și cu reeditarea povestirilor sale a fost o întreagă… poveste, din care numai noi și copiii noștri avem de pierdut…

Nicoleta IDITA -TOMUŢA

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News