Rămâi conectat

Actualitate

Cum a luat ”Bradu’ Strâmb” poziţie de drepţi pe Valea Frumoasei Cabana lui Sadoveanu, de la Oaşa, intabulată pe Ministerul de Interne

redacția sebesinfo.ro

Publicat

în

cabanaFosta cabană de vânătoare a scriitorului Mihail Sadoveanu, construită în anul 1927, se află în Munții Șureanu, la aproape 1.500 de metri altitudine, în extravilanul comunei Șugag, în apropierea DN 67C, Transalpina.

În prezent, proprietatea este intabulată pe statul român, respectiv este a Ministerului Administrației și Internelor. Ionel Pop, împreună cu Ieronim Stoichiță (avocat din Sibiu), au concesionat dreptul de vânătoare și pescuit pe Valea Frumoasei în anul 1922. Mai precis, la 1 noiembrie 1922 a arendat dreptul de vânătoare Ieronim Stoichiță, pentru ca doi ani mai târziu să i se alăture și Ionel Pop. Înaintea acestora, dreptul de vânătoare și pescuit a aparținut contelui Samuel Teleki (între anii 1893 – 1922), conform informațiilor din lucrarea ”O istorie a literaturii cinegetice române – Vol. II” de Gabriel Cheroiu, p. 38-39. În cartea “Mihail Sadoveanu – Istorisiri din Ardeal” 1972, în Tabelul cronologic realizat de către cumnatul lui Sadoveanu, Constantin Mitru, acesta notează: “1927 – Primăvara, cu ocazia unei expediții de vânătoare la Oașa, în Munții Sebeșului, cercetează Valea Frumoasei”.

Biserica de lemn de pe Valea Frumoasei (acum în interiorul complexului monahal de la Oașa) a fost construită pe terenul aflat în proprietatea lui Ionel Pop, cum, de altfel, chiar casa lui Sadoveanu de la Bradu’ Strâmb a fost construită tot pe terenul făcut cadou de către Ionel Pop lui Sadoveanu: “Ctitorie a soților Margareta și Ionel Pop, paraclisul fusese înălțat de către meșterii care clădiseră «Casa de la Izvorul de Argint» și «Casa de la Bradu’ Strâmb…» – “O Istorie a literaturii cinegetice române – Vol. II” de Gabriel Cheroiu, p. 46-47. Alexandru Craiovan, în lucrarea “Oameni, animale și locuri pe Valea Frumoasei”: “(…) aici Sadoveanu se retrage atunci când flăcările războiului încep să se întindă și deasupra țării lui, ciopârțindu-i hotarele şi omorându-i semenii… în zilele verii anului 1941…” (…); “În sângeroasa vară a lui 1944, când Bucureștiul se cutremura sub ploaia de bombe a nenumăratelor escadrile aliate, când locuința lui de pe strada Witting nr. 12 este avariată, Sadoveanu se refugiază din nou aici, la casa de la Bradu’ Strâmb, unde găsește un adăpost primitor, departe de urgiile războiului.” Scriitorul Ionel Pop: „Am scris în mai multe rânduri despre primii paşi ai lui Sadoveanu pe Valea Frumoasei, de fapt despre Valea Sebeşului, dar numai de la locul numit Oaşa în sus, unde fiecare aveam câte o casă de vânătoare.” (…) „De când nu aţi mai fost pe Valea Frumoasei?”. „Din 1948, când am fost arestat odată cu familia mea şi încă câteva rude, în total vreo zece persoane, din care şi doi-trei copii. Eram bănuiţi că vrem să punem la cale o mişcare de partizani în munţi. Nici vorbă de aşa ceva. Casa mi-a fost luată şi transformată în vilă oficială pentru noile autorităţi comuniste.” (revista Transilvania nr. 3/2006, pag. 22-23, autor George Limbeanu, “O posibilă biografie romanţată: Ionel Pop sau meandrele unui destin”). Casa de vânătoare a lui Ionel Pop de la Izvorul de Argint, la construirea barajului de la Oașa Mică (anii ‘70), a fost strămutată pe Valea Prigoanei, unde se găsește și astăzi. Și biserica din lemn, ridicată în anul 1943, de scriitorii Ioan Pop și Mihail Sadoveanu, a fost strămutată. Pe locul acestei biserici, ”prin purtarea de grijă a episcopului Emilian Birdaș al Albei Iulia, paroh fiind preotul Faur, iar protopop, Viorel Porcaru, s-a îmbunătățit biserica în anii 1982-1983”, se precizează în pisania de pe frontispiciul complexului monahal de la Oașa. Aceasta a fost strămutată în vârf la Oașa, în anul 1983, din cauza lacului de acumulare de la Fetița, de pe râul Sebeș. lEpopeea cabanei de vânătoare a scriitorului Mihail Sadoveanu, din Munții Sebeșului Cabana de vânătoare a lui Sadoveanu a fost, înainte de 1989, vila de protocol a securității (parte a Ministerului de Interne), iar după 1989, după divizarea ministerelor, a trecut în patrimoniul MAI. Primarul comunei Șugag, Constantin Jinar, spune că această locație i-a interesat deja pe urmașii marelui scriitor, strănepotul lui Sadoveanu, Dan Herfurt, ajungând și la Șugag în decursul demersurilor de recuperare a averii străbunicului său. Cabana cu pricina este, probabil, cel mai mic obiectiv de recuperat din averea lui Mihail Sadoveanu. Urmașii marelui scriitor se luptă de mai bine de 10 ani pentru recuperarea a 5,2 hectare de teren, fosta moșie a lui Sadoveanu dintr-o frumoasă zonă a Iașiului – Copou. Pentru retrocedarea averii lăsate prin testament de Sadoveanu, urmașii acestuia au ajuns și la… DNA. Împotriva primarului suspendat al Iașiului, Gheorghe Nichita, a unor funcționari publici, a șefului Agenției Domeniilor Statului Iași și a fostului rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iași a fost înaintată o plângere penală, la DNA București, de către familia Sadoveanu, pârâții fiind acuzați de faptul că “au acaparat ilegal averea prozatorului, respectiv o suprafață de teren de 5,2 hectare situată în Copou, pe Aleea Mihail Sadoveanu”. Plângerea penală a fost formulată către procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, de către Herfurt Smaranda-Caterina, nepoata de drept a marelui scriitor și unica moștenitoare a acestuia, fiica primului copil din cei 10 pe care i-a avut scriitorul. Primele demersuri către instituțiile din Iași, pentru reîntregirea averii familiei Sadoveanu, făcute de Smaranda Herfurt, datează din anul 2003. lCabana și biserica lui Sadoveanu din zona Oașa Impresionat de peisajul și sălbăticia locurilor, fiind și un pasionat vânător și pescar, Sadoveanu a decis să construiască o cabană pentru a avea unde poposi când urca pe Șureanu. Frumusețea acestor locuri de pe Valea Sebeșului a fost imortalizată în cele două capodopere scrise despre această zonă: “Valea Frumoasei” în 1938 și “Povestirile de la Bradu’ Strâmb” în 1941. „Se află undeva în Ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi Albei, o apă viforoasă; oamenii dinspre câmpie îi zic Sebeşul, cei mai vechi de pe înălţimi îi zic Frumoasa (…). Acolo-i împărăţia sălbăticiunilor, cât ţin munţii şi sihlele”, ne povestește Mihail Sadoveanu despre Valea Frumoasei. Împreună cu scriitorul Ionel Pop, Sadoveanu a hotărât ridicarea unei biserici de lemn, în apropierea cabanei, în anul 1943. Atât biserica, cât și cabana au rămas pe terenurile pe care au fost construite ințial, până prin anii ’80, când au fost strămutate la altitudini mai mari din cauza construirii lacului de acumulare Oașa. Biserica de lemn se află acum în curtea Mănăstirii Oașa, în timp ce cabana lui Sadoveanu se găsește în apropiere, pe malul lacului de acumulare. Amprenta sufletească pe care Sadoveanu și-a lăsat-o asupra județului Alba nu se oprește aici. Sublocotenentul Mihail Sadoveanu, fiul lui Mihail Sadoveanu, este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Pentru a afla care este situația juridică actuală a cabanei în discuție, ne-am adresat cu o cerere, pe baza Legii 544, privind liberul acces la informațiile de interes public, Inspectoratului Județean de Poliție al Județului Alba: ”Urmare solicitării dumneavoastră din data de 16.10.2015, vă comunicăm următoarele: Imobilul numit generic „Casa Sadoveanu”, situat în zona Oașa, a intrat în administrarea Ministerului de Interne în anul 1979, iar din documentele existente în evidenţa de cadastru nu rezultă că acest imobil a aparținut scriitorului Mihail Sadoveanu. Întrucât clădirea era amplasată în cuva lacului de acumulare, în anul 1979 aceasta a fost strămutată, în baza unui proiect de strămutare şi amplasată pe un teren ce aparține Statului Român. În anul 1997, Consiliul Local al comunei Șugag a aprobat parcelarea terenului, iar Ministerul de Interne a intabulat dreptul de administrare în cotă 1/1 parte. Din datele pe care le deţinem nu rezultă că imobilul denumit „Casa Sadoveanu” ar fi făcut obiectul unui proces civil prin care urmaşii scriitorului Mihail Sadoveanu l-ar fi revendicat. Cu stimă, RESPONSABIL LEGEA 544, Subcomisar de poliţie PRODAN LUMINIŢA”. Deci, cabana lui Sadoveanu nu mai este a lui Sadoveanu și nici nu mai este amplasată pe terenul donat, acum aproape 90 de ani, de Ionel Pop. Teren care este acum sub apele barajului de la Oașa. Noroc că am rămas cu povestirile lui Sadoveanu, de prin școală. Dar și cu reeditarea povestirilor sale a fost o întreagă… poveste, din care numai noi și copiii noștri avem de pierdut…

Nicoleta IDITA -TOMUŢA


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS


Publicitate
Click pentru a comenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Exponatul lunii iunie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş – Taikuruma, jucărie-amuletă japoneză

sebesinfo.ro

Publicat

în

Cu prilejul Zilei Internaționale a Copilului, Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, a desemnat ca exponat al lunii iunie Taikuruma, o jucărie-amuletă tradiţională japoneză, intrată recent în colecţia instituţiei.

Considerată astăzi un obiect artizanal specific provinciei Kagoshima, taikuruma este o jucărie religioasă, născută dintr-o poveste din „Kojiki” sau „Cartea lucrurilor vechi”, scrisă în secolul al VIII-lea, legată de o zeitate ascunsă în sanctuarul shinto Kagoshima. Zeitatea venerată acolo este Amatsuhiko-hohodemi-no-mikoto, zeul muntelui Yamasachi-hiko.

Conform mitologiei nipone, doi din cei trei copii ai lui Konohanasakuya și Ninigi sunt Yamasachi-hiko, care era vânător și Umisachi-hiko, pescar. Într-o zi, Yamasachi-hiko îi propune fratelui său ca, pentru a-și cunoaște reciproc meseriile, să facă schimb de roluri. Yamasachi-hiko pornește la pescuit cu cârligul fratelui său, în timp ce Umisachi-hiko își încearcă norocul la vânătoare. Însă Yamasachi-hiko pierde cârligul de pescuit al fratelui său. Pentru a-l îmbuna, își rupe sabia și face din lama ei mai multe cârlige pe care Umisachi-hiko refuză să le accepte. Yamasachi-hiko, este sfătuit de un bătrân să se urce într-o barcă și să caute cârligul la palatul lui Wadatsumi, zeul mării. La sosirea la palat o întâlnește pe prințesa Toyotama, fiica lui Wadatsumi, de care se înrăgostește, iar tatăl fetei aprobă relația lor datorită descendenţei divine al lui Yamasachi-hiko, care se căsătorește cu Toyotama. Cei doi trăiesc fericiți împreună timp de trei ani, însă Yamasachi-hiko devine îngrijorat amintindu-și motivul pentru care a pornit în larg, recuperarea cârligului de pescuit al fratelui său. Toyotama îi cere tatălui ei să îl ajute, iar Wadatsumi ordonă tuturor peștilor din mare să se adune la palatul său. Toți vin, cu excepția doradei, despre care aceștia spun că este rănită. Wadatsumi cheamă dorada, a cărei rană se dovedește a fi cauzată de un cârlig de pescuit înțepenit în gât, pe care Yamasachi-hiko îl recunoaște ca fiind al fratelui său.

După ce a recuperat cârligul pierdut al fratelui său, Yamasachi-hiko decide să se întoarcă pe uscat. Ca dar de despărțire, Wadatsumi îi dă două sfere cu care poate să controleze mareele. Yamasachi-hiko încearcă să returneze cârligul de pescuit lui Umisachi-hiko, care refuză în continuare să îl accepte și își amenință fratele. Yamasachi-hiko folosește sferele care i-au fost date de zeul mării și provoacă mareea, aproape înecându-l pe Umisachi-hiko, care în cele din urmă cedează, acceptând cârligul. Acest mit s-a transformat în timp într-un festival religios ce venerează dorada roșie, desfășurat în 10 martie după calendarul lunar japonez, când se crede că Yamasachi-hiko s-a întors pe uscat din palatul zeului mării.

Confecționată manual din lemn de cedru, Taikuruma de la muzeul din Sebeş are dimensiunile de 25,5 cm lungime şi 17 cm înălțime. Culoarea vermillon (roșu oraj), în care este pictată jucăria, protejează de boală și aduce sănătate, iar galbenul simbolizează recolta bogată de orez din toamnă. Roțile jucăriei, cele din față mai mici și cele din spate puțin mai mari, poziționează capul doradei într-o atitudine de plecăciune, ca recunoștință că i-a fost scos cârligul din gât și i-a fost salvată astfel viața. Taikuruma devine, astfel, o amuletă care îndepărtează răul și aduce fericire, sănătate și prosperitate. La mijlocul jucăriei a fost scris cu kanji, numele sanctuarului de unde provine: „鹿兒島神宮”, Kagoshima-Jingū, sanctuarul Kagoshima, cum este cunoscut în Japonia, respectiv „正八幡”, Shouhachiman, denumirea dată acestuia de localnicii din prefectura Kagoshima.

Taikuruma a fost confecționată de Kaori Moryama, producătoare de jucării tradiționale la „Kōbō Myaji”, atelierul sanctuarului Kagoshima, care a donat-o muzeului sebeşean prin intermediul pianistei Chiyo Hagiwara.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Se împlinesc 125 de ani de la nașterea lui Dorin Pavel (1900-1979), fondatorul Hidroenergeticii românești, o personalitate marcantă a Sebeșului

sebesinfo.ro

Publicat

în

Dorin Pavel, considerat fondatorul hidroenergeticii românești, este una dintre marile personalități pe care le-a dat Sebeșul comunității academice din România. Pentru meritele sale a fost numit, post mortem, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
S-a născut în Sebeş, la 31 mai 1900, unde a urmat şcoala primară şi gimnaziul german. Studiile liceale le-a urmat la Orăştie şi apoi la Braşov, unde a susținut și examenul de bacalaureat în anul 1918.
A fost atras de amenajarea şi de utilizarea uriaşelor forţe ale apelor, fapt ce l-a determinat să aleagă să studieze la Politehnica din Zürich – Elveţia, unde a obţinut diploma de inginer electromecanic în anul 1923 şi titlul de doctor în ştiinţe tehnice, în 1925.
A lucrat aproape 40 de ani pe şantiere şi peste 50 de ani la catedră. A desfăşurat o activitate uriaşă, elaborând planurile tehnice a nu mai puţin de 567 uzine hidroelectrice, pe toate râurile ţării, având în vedere atât datele tehnice, cât şi pe cele economice, inerente unor astfel de întreprinderi.
„De dezvoltarea hidroenergeticii din România […] se leagă indisolubil numele lui Dorin Pavel (1900-1979). Întors în ţară după absolvirea Politehnicii din Zürich, unde şi-a susținut şi doctoratul în anul 1925, este angajat la S.A.R. „Electrica”. Inventariază potenţialul hidroenergetic al ţării, elaborând „Planul general de amenajare a forțelor hidraulice ale României” (1933), lucrare monumentală ce oferă date privind centralele ce pot fi realizate în diferite bazine hidrografice ale ţării. Între 1930-1934 a lucrat ca șef de exploatare la centrala Dobrești, apoi (1934-1941) ca director tehnic la Uzinele Comunale București, amenajând salba de lacuri Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Fundeni, realizând primele încercări pe modele hidraulice (1936). După război, rezolvă alimentarea cu apă a Uzinelor Reșița, realizează CHE Crăinicel, cu primul baraj înalt (48 m) pe Bârzava şi CHE Zărnești, pe Bârsa (1946). Din 1948 a activat la Centrala Industrială a Energiei Electrice (1948) și Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1949), contribuind la realizarea CHE Sadu V, Aştileu, Gâlceag, Șugag, Olt, Bistriţa, Argeş, precum și la amenajarea Dunării (Sistemul hidroenergetic și de navigaţie Porţile de Fier)” (fragment din lucrarea Volker Wollmann, „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, vol. VI, Editura Honterus, Sibiu, 2016, p. 53).
Dorin Pavel a tipărit 22 de manuale şi cursuri, peste 150 de publicaţii, totalizând peste 11 mii de pagini cu numeroase figuri şi planşe. Activitatea teoretică a susţinut-o prin dezvoltarea laboratorului academicianului Vâlcovici, iniţiind un Compartiment de Hidraulică, dar mai ales prin participarea pe teren atât cu studenţii, cât şi cu specialiştii. În anul 1976, Dorin Pavel a publicat o importantă lucrare, „Arhitectura apelor”, într-un tiraj de doar 1.600 de exemplare, care s-a epuizat în scurt timp.
Pentru prestigiul şi demnitatea pe care şi le-a creat printr-o muncă necurmată şi tenace, comparată cu stânca pe care şi-a amplasat barajele, pentru încrederea şi dragostea pe care a purtat-o mereu ştiinţei româneşti pe care a slujit-o cu credinţă, îl putem include pe profesorul Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii româneşti, în galeria marilor ingineri pe care i-a dat România, alături de: George (Gogu) Constantinescu, Anghel Saligny, Ilie Radu, Ion Ionescu, Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Emil Prager şi Dumitru Dumitrescu.
Dorin Pavel s-a stins din viaţă la 6 iulie 1979, la Bucureşti, dar îşi doarme somnul de veci în Lancrăm, alături de strămoşi, de părinţi şi de ilustrul său unchi, Lucian Blaga.
A fost, prin excelenţă, un priceput tehnician, dar şi un mare dascăl, un îndrăgostit de natură, dar şi un fin artist, un adevărat „arhitect al apelor”, recompensat cu numeroase premii, ordine şi distincţii pentru meritele didactice şi contribuţiile tehnico-ştiinţifice.
Post mortem, în anul 1995, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de onoare” al Municipiului Sebeş.
„Acestei personalităţi remarcabile pentru dezvoltarea gândirii ştiinţifice românești, o altă mare personalitate artistică, Constantin Popovici (1938-1995), i-a dedicat un bust expus în apropierea gimnaziului săsesc din Sebeş (jud. Alba), unde a studiat Dorin Pavel”, menționează Volker Wollmann, în lucrarea citată.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Între 31 mai și 2 iunie 2025, traficul rutier va fi restricționat pe două artere principale din Municipiul Sebeș

sebesinfo.ro

Publicat

în

Conform Primăriei Sebeș, traficul rutier va fi restricționat, în perioada 31 mai – 2 iunie 2025 pe două artere principale din Municipiu.

„Strada Sava Henția va fi închisă circulației rutiere din data de sâmbătă, 31 mai 2025, ora 13.00, până în data de luni, 2 iunie 2025, ora 10.00, de la blocul nr. 3 până la colțul blocului nr. 9. De asemenea, strada Lucian Blaga (centru) va fi închisă duminică, 1 iunie 2025, în intervalul orar 16.00-20.00. Vă mulțumim pentru înțelegere!”, au transmis reprezentanții Primăriei Sebeș.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Politică

Știrea ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes