sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes

Acasă » Actualitate » Preţul „aurului verde” l-ar putea egala şi chiar depăşi pe cel al aurului galben!

Preţul „aurului verde” l-ar putea egala şi chiar depăşi pe cel al aurului galben!

Publicat în 01.02.2016 la ora 11:00

Anul acesta urmează să fie exploatate, mai pe româneşte spus tăiate, 19 milioane de metri cubi de lemn din pădurile României. Din acest volum, circa jumătate aparţine Regiei Naţionale Romsilva, care organizează licitaţii pentru vânzarea lemnului pe picior.

lemne politistiPentru prima dată în ultimii 7 ani, Romsilva a decis ca preţul de adjudecare din anul anterior să devină preţ de pornire la licitaţiile organizate în anul curent. Astfel s-a ajuns la un preţ de 160 de lei mc/picior de lemn, cu o creştere de 30 la sută faţă de anul trecut şi la aproape o triplare faţă de anul 2010. În unele regiuni ale ţării, direcţiile silvice ale Romsilva au stabilit preţuri şi mai mari (între 210 – 390 lei/mc în Botoşani, 250 – 287 lei/mc în Maramureş). Aşa s-a ajuns ca, la ora actuală, România să aibă printre cele mai mari preţuri de achiziţie a masei lemnoase din Europa. O performanţă care are părţile ei bune, pozitive, pentru că descurajează într-un fel tăierile masive de masă lemnoasă, şi aşa abuzive, prea ample şi distrugătoare pentru mediul nostru naţional. Pe de altă parte, scumpirea lemnului îi afectează pe cei care lucrează în industria lemnului şi a mobilei. Este vorba de circa 130.000 de angajaţi, care împreună cu familiile lor trăiesc, îşi asigură traiul din acest sector economic. Marea majoritate a acestora produc mobilă pentru export, în baza unor contracte şi a unor preţuri ferme şi orice scumpire, fie a lemnului, fie a forţei de muncă (cum ar fi creşterea salariului minim pe economie) dă peste cap afacerile de pe pieţele externe, aşa de greu cucerite şi cu multe sacrificii menţinute. Sunt afectate mai ales micile firme şi ateliere de prelucrare a lemnului şi de mobilă, cu capital integral românesc, care sunt şi aşa defavorizate de marile companii străine de pe piaţa lemnului şi a mobilei şi care îşi permit să practice preţuri mari, căci exportă mai ales cherestea şi confecţii lemnoase şi se bucură de protecţia unei legislaţii şi a unui Cod silvic ce le favorizează. Preţul mare practicat de Romsilva se dovedeşte a fi însă mai mult o inginerie, o şmecherie, o hoţie ca în codru, bine pusă la punct, căci, iată, lumea nu s-a înghesuit să participe la licitaţiile organizate până acum. Nici măcar coloşii de tip Holzindustrie Sebeş, în aşteptarea unor preţuri mai mici, aşa, ca un chilipir, căci mafia lemnului este tot mai lacomă, mai rapace, mai ales în acest an electoral, când politicienii, care au pus, de fapt, stăpânire pe pădurile ţării, au nevoie de suport financiar, ştiut fiind că banii se fac la pădure din topor şi din secure. Aşa s-a ajuns ca asociaţiile şi organizaţiile profesioniste ale forestierilor, şapte la număr, între care Asociaţia Producătorilor de Mobilă din România, Comunitatea Forestierilor sau Federaţia Sindicatelor din Industria Lemnului, să organizeze un protest în faţa Guvernului şi să ceară Consiliului de Administrare al Regiei Naţionale a Pădurilor reducerea preţurilor de pornire a licitaţiilor de masă lemnoasă. Totodată, ele cer autorităţilor adoptarea, în regim de urgenţă, a unor decizii care să permită accesul real la masa lemnoasă, modificarea contractului de vânzare-cumpărare impus unilateral de Romsilva, eliminarea clauzelor abuzive ce contravin legislaţiei în vigoare, interzicerea reţinerii şi exploatării fără licenţă de către Romsilva. Desigur că solicitările celor din sectorul forestier sunt în cea mai mare parte îndreptăţite, cu atât mai mult cu cât s-au comis mari abuzuri în exploatarea pădurilor noastre, aşa cum au fost acordarea pe 10 ani unei singure firme străine din Sebeş a unei cote anuale de tăiere de 300.000 mc/an fără nicio licitaţie, contract care, apoi, s-a prelungit, astfel că noile reglementări nu îi privesc pe investitorii austrieci cu palate la Viena. Tot săracii de români au de suferit, căci licitaţiile sunt numai pentru ei, astfel că niciun întreprinzător român să nu mai poată cumpăra şi prelucra lemn, iar pădurile să fie puse la dispoziţia străinilor, până nu mai rămâne niciun copac în picioare. În aceste condiţii, Consiliul Concurenţei a recomandat Regiei Naţionale Romsilva să înceapă licitaţiile de la preţul minim din anul anterior şi nu de la preţul mediu. De asemenea, s-a cerut Romsilva să efectueze licitaţii şi să nu mai facă negocieri directe atunci când vinde lemn, pentru a exista concurenţă. Această normă a fost, de fapt, prevăzută şi în Hotărârea de Guvern privind valorificarea masei lemnoase. Aici este cheia afacerii cu masă lemnoasă, care trebuie vândută în condiţiile economiei de piaţă şi nu în baza unor aşa-zise negocieri directe atunci când se vinde lemn. Aceasta în teorie, pentru că în practică se întâmplă ca un mare director de Direcţie Silvică să ceară printr-un telefon, unui colos forestier, banii de salarii pentru pădurarii şi birocraţii din subordine, iar banii vin rapid, în contul unor viitoare înţelegeri şi negocieri directe! Şi pădurarii trebuie să trăiască, iar salariile lor sunt unele de mizerie, minime pe economie, astfel că pentru a-şi asigura un trai cât de cât decent, ajung de multe ori în situaţia lupului paznic la oi. Adică lemnul se vinde la negru, sau mai corect spus se fură! Romsilva ar putea, dacă nu să stopeze, cel puţin să diminueze fenomenul. Iar în ce priveşte preţul masei lemnoase, minim, mediu sau maxim faţă de anul anterior, cert este că în condiţiile în care pădurile sunt tot mai puţine şi regenerarea lor este lăsată în plata Domnului, se va ajunge ca „aurul verde” să fie mult mai greu de găsit, de procurat decât aurul galben! Şi, dacă aur galben mai găsim şi mai aducem sub formă de bijuterii, de la vechii noştri arcadaşi (prieteni) turci, „aur verde” probabil că vom importa din Austria, Germania şi chiar din Ungaria, care ţin la starea pădurilor lor ca la ochii din cap. Asta ar trebui să înţeleagă şi cei ce fac legile pădurii în ţara românească, adică politicienii noştri, care au dat iama în codrii patriei, pe care i-au făcut praf şi pulbere în goana lor după înavuţire, ca demni urmaşi ai lui Adrian Năstase, întemeietorul mafiei lemnului, când guvernul său a dat liber pe 10 ani la defrişat investitorilor, duios alintaţi ca strategici, din Sebeş.

Acest articol a fost citit de 146 ori

Preţul „aurului verde” l-ar putea egala şi chiar depăşi pe cel al aurului galben!
5 (100%) 1 vote

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *