Printre multe alte documente valoroase pentru istoria locală şi a zonei, în arhiva Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeş, se păstrează documentul original, din 28 iunie 1866, prin care se acorda localității Săsciori dreptul de a organiza un târg săptămânal.

Tipărit pe o coală de hârtie cu dimensiunile de 57/45 cm, textul decretului este încadrat într-un chenar format din trei linii paralele și cu ornamente vegetale la cele patru colţuri. Documentul conține următorul text:

„Decretul Inaltulu Regiu Guberniu Transilvanu prin decretulu din 28 Martiu 1866 nr. 20085 – 1866 s-a induratu gratiosu a concede Comunei Sesciori în Comitatulu Albei inferioare ca se tiene unu tirgu de septemana, defigiendui totudodata diua pre Dominica fiacarei septemani dupa finirea servitiului besericescu. Ce prin aceasta se aduce la cunostintia. Dele oficiulu cercuale in Vintiulu inferioru din 20 Juniu 1866. Catra Primaria comunei Sesciori in Sesciori. Zeik Ferencz Jude tractuale”.

Din Săsciori, de-a lungul timpului, sunt cunoscuţi mai mulţi comercianţi, dintre care unii serveau chiar principilor Transilvaniei, cum este de pildă negustorul Şerban, din Săsciori, activ în slujba lui Mihail Apafi (1632-1690), căruia îi procura, în special, „orientale” din Ţara Românească. Tot el a încheiat mai multe tranzacţii în numele principelui, vânzând odată berbeci în valoare de 339 taleri, iar în alt rând 200 berbeci cu 97 taleri, pentru ca în anul 1686 să vândă 150 berbeci bătrâni, alături de 9 oi sterpe şi un ţap, tot bătrân, pentru suma de 100 taleri. I-a procurat principelui, în schimb, „[…] oleiu de lemn, rochie, limonată şi orez […]”, articole pe care cheltuise 56 florini şi 5 denari; altă dată i-a procurat 20 de crapi contra sumei de 2 florini şi 49 denari.

Informaţii referitoare la comerţul existent în zonă ne sunt oferite şi de conscripţia urbarială efectuată la Săsciori în 9 iunie 1820, din care aflăm despre oportunităţile comerciale ale săsciorenilor : „[…]de a târgui şi vinde, în multe locuri şi bune avem, cum e Sassebeşul, de la satul nostru un ceas, Miercurea în trei ceasuri putem merge, în Bălgrad întratâta vreme, până la Vinţ două şi jumătate ceasuri. În oraşele acestea ce avem a negustorii vindem cu bani gata şi drumurile până la oraşele acestea sunt bune şi pe lângă aceasta, în satul nostru în toată săptămâna târg se face, unde marhele se vând cu preţ bun, şi pentru târgul acesta din satul nostru la domni nu plătim nici o taxă”.

Târgul de la Săsciori era unul important, deservind întreaga mărginime a Sebeşului, pe lângă cel săptămânal, menționat încă din anul 1820, se organizau şi alte târguri importante. Primăvara, în 28 şi 29 martie, avea loc târgul de vite şi în 30 martie cel de mărfuri, numit „târgul ăl slobod”. Al doilea târg important era cel din toamnă, din 24-26 octombrie, „târgul Sfântului Dumitru”, care se ţine şi în prezent şi este cunoscut sub numele de „târgul cepii”, dar de unde se pot achiziţiona, pe lângă ceapă şi animale mari şi mici, brânzeturi şi specialităţi ciobăneşti, cum este sloiul.

În fiecare an la Săsciori se ţinea şi un „târg al oilor”, în Duminica Tomii, la care erau foarte căutate oile ţurcan, crescute cu predilecţie de mărginenii Sebeşului. Animalele oferite spre vânzare aici erau aşezate pe categorii, în „Zăvoi” caii, cornutele mari şi porcii, oilor şi caprelor fiindu-le rezervată zona situată în amonte de pod, pe malul stâng al râului Sebeş. Pe lângă cumpărătorii de pe văile Sebeşului şi Pianului, frecventau târgul şi oameni din zona Miercurii, de pe şesul Mureşului, până la Zlatna, precum şi negustori din Sibiu, Orăştie, Abrud, Haţeg şi chiar din zona Turzii şi a Clujului. Târguiala se făcea prin „răzbatere” (negociere), după care „se bătea palma” şi urma „adălmaşul” în cârciumă, „La Pecu”, cel mai celebru local din Săsciori până la al Doilea Război Mondial.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News