Exponatul al lunii mai, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş, este o lucarnă de acoperiş confecţionată la sfârșitul primei jumătăți a secolului XX.

Piesa a fost realizată la Fabrica de cărămizi și țigle „Hercules” din Diciosânmărtin (astăzi Târnăveni, județul Mureș), localitate aparținând în trecut județului Târnava Mică. Lucarna reprezintă un valoros exemplu de ceramică arhitecturală utilitară și decorativă, ilustrând atât măiestria tehnică a manufacturilor interbelice, cât și preocuparea pentru estetica spațiului construit.

Rolul unei lucarne într-un acoperiș este în primul rând funcțional: aceasta permite pătrunderea luminii naturale în pod și asigură aerisirea spațiului, facilitând ventilația naturală și contribuind la eliminarea umidității și a aerului cald acumulat sub acoperiș. Dincolo de funcțiile practice, lucarna îndeplinește și un important rol estetic și arhitectural, rupând monotonia suprafețelor mari de acoperiș și conferind clădirii eleganță, personalitate și valoare decorativă suplimentară. Confecționată din ceramică bine arsă, lucarna are dimensiunile bazei de 43,5 x 40 cm, corespunzătoare suprafeței a două țigle și profilată similar acestora.

În partea superioară se află deschiderea lucarnei, de formă calotiformă, ornamentată frontal cu un arc amplu ce sugerează frontonul unei clădiri. Sub acesta se disting trei profilaturi care urmăresc conturul frontonului. Colțurile sunt decorate cu două personaje în relief, cel mai probabil reprezentări ale eroului Hercule, patronul simbolic al întreprinderii, care susține frontonul cu mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă, ţine deschiderea deschiderea propriu-zisă a lucarnei, cu dimensiunile de 21 x 12 cm, care este încadrată de un chenar în relief. Deasupra deschiderii este prezentă inscripția: „HERCULES DICIOSANMARTIN”.

Fabrica de țiglă și cărămidă „Hercules” din Târnăveni a fost înființată în anul 1921, ca societate pe acțiuni, de întreprinzătorii Richard Koch și Géza Péter. Începând din anul 1927, fabrica a beneficiat de un modern cuptor de tip Hoffmann, căptușit cu cărămidă refractară. Tot din această perioadă, produsele ceramice au început să fie uscate pe rame de lemn amplasate deasupra cuptorului, înlocuind uscarea naturală practicată anterior. În anul 1933, conform capacității de producție, fabrica ocupa locul al patrulea la nivel național. După naționalizarea din 1948, activitatea a continuat sub denumirea de Fabrica de Produse Ceramice „Hercules”, iar din anul 1991 sub numele S.C. CARS S.A.

Exponatul a intrat în patrimoniul muzeului prin donația făcută de domnul Ion Crăciun, căruia instituția îi adresează mulțumiri și pe această cale pentru contribuția adusă la conservarea patrimoniului local. Prin prezentarea acestui obiect, Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș își propune să readucă în atenția publicului elemente reprezentative ale arhitecturii tradiționale și ale industriei ceramice transilvănene din prima jumătate a secolului al XX-lea, care sunt în prezent tot mai rare.

 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS