Marele scriitor Mihail Sadoveanu descria ținutul Văii Sebeșului într-un mod inedit: „se află undeva, în ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi a Albei, o apă viforoasă. Oamenii dinspre câmpie îi spun Sebeş: cei vechi de înălţimi îi zic încă Frumoasa. (…) muntenii din Şugag, ultimul sat al văii, îşi duc şi ei în sus gospodăririle de vară încărcate pe căluţi sau pe asini; au în cotloanele înalte ale Frumoasei odăi pentru vaci şi stâni pentru oi”.

Frumusețea văii a rămas la fel, și după zeci de ani de la peregrinările scriitorului prin zonă. Călătoria se face acum pe un drum asfaltat ca-n palmă, de-a lungul căruia învolburata Vale a Frumoasei e ținută pe alocuri în chingi de beton, hidrocentrale ridicate pentru a ostoi setea de lumină a omenirii. Cea mai răsărită așezare de pe vale este Șugagul, comuna neatinsă vreodată de mucegaiul colectivizării.

Oamenilor de aici nu le-a fost diluat simțul proprietății, al muncii pentru prosperitatea personală, nu a altora. Și acest lucru se vede și acum, chiar din drum.

Casele din centrul comunei sunt armonioase, cu un stilul arhitectonic perfect integrat în culorile muntelui. Majoritatea sunt noi sau înnoite, cu etaj, în culori pale, cu uși masive din lemn, sculptate. E o întrecere de frumusețe între vecini: cine are florile cele mai frumoase, cine are cele mai faine perdele, cine are poarta mai frumos sculptată.

Pentru simbioza cu natura, la amenajarea gospodărilor s-a folosit mult lemnul și piatra, regăsite din abundență în zonă. Unele case păstrează o tradiție locală interesantă: pe o plăcuță de marmură, lemn sau inox fixate pe frontispiciul casei, la intrarea în curte, sunt ștanțate numele proprietarilor de drept. Bogatele case ale șugăgenilor ascund în spate truda de-o viață a proprietarilor, a urmașilor lor. Spre deosebire de alte așezări de munte, tinerii de aici nu-și abandonează casa părintească. Mulți, foarte mulți, după ce-și termină școlile, se întorc acasă pentru a contribui cu forța lor fizică și intelectuală la propășirea localității.

Comuna are aerul unei stațiuni montane, în care poposești la o pensiune (multe, încercați o căutare pe Google!) doar ca să scapi de stresul urban și să respiri aer curat. Și nu o stațiune oarecare ci, încet-încet, Șugagul începe să semene cu o așezare rurală din Austria. De ce? Pentru că Dumnezeu a dat locului oameni harnici și o natură sălbatică, dar frumoasă. Până aici, descrierea se potrivește cu a altor zeci de așezări din Alba, din România.

Un singur aspect esențial a făcut diferența. Cei aproape 3000 de șugăgeni au știut ce primar să-și aleagă. Și să-l realeagă. Și să-l realeagă. Și să-l realeagă. La ultimele alegeri, cu un covârșitor procentaj de 93%. Și dacă șugăgenii nu v-au convins cu opțiunea lor, pentru a vă face o idee de ce primar aveți nevoie în comuna dumneavoastră, dați o fugă până la Șugag. Înainte de alegerile de anul viitor. Și să știți: cum e omul și cum îi e casa, așa va arăta și localitatea pe care o va păstori. Indiferent de poleiala electorală, subțire, ce vrăjește din ce în ce mai puțini gospodari.

Primarul Constantin Jinar iubește Şugagul, aici s-a născut. Are zece frați, toți în viață. Are o soție harnică și zâmbitoare, trei feciori care și-au făcut câte un rost și și-au întemeiat câte o familie în comună. De 14 ani ani, de când Jinar este primar, comuna a fost tot un șantier.

În 2000, drumurile erau numai gropi. Astazi sunt asfaltate ca-n palmă și marcate precum autostrăzile. Apa, canalizarea, telefonia mobilă și fixă, cablul TV și internetul, un cămin cultural renovat ca la carte, piața agroalimentară, tot ce ține de asigurarea unui trai mai ușor – nu le găseai în Șugag în anul 2000.

Astăzi s-a ajuns cu apa și drumurile în aproape toate cele 7 sate și 15 cătune. Șugăgenii sunt obișnuiți cu viața aspră și cu munca, dar meritau ca traiul lor să fie mai ușor. Și s-a putut. Încetul cu încetul, infrastructura a fost modernizată complet – atât apa și canalizarea cât și amenajarea drumurilor – iar locuitorii se bucură acum de binefacerile civilizației. Cu bugetul local s-a asigurat finanțare pentru investițiile începute. Apoi a apărut șansa accesării de fonduri europene.

Cu fondurile europene atrase au fost amenajate drumurile din comună și satele aparținătoare: Valea Mărtiniei, Grosăştilor, Şugag – Arţi, Dobra de Jos, pe Valea Mirajului, Valea Gotului, Valea Mărtiniei, Pârâul Curăta, Pârâul Tolii, Valea Mică, Valea Teascului, Bârzana, Valea Grosăștilor. Au fost construite foarte multe pensiuni în Luncile Prigoanei (adminstrativ aflate pe raza Șugagului), unele cu fonduri europene. Mulți au renunțat însă chiar și la finanțarea europeană deoarece infrastructura rutieră e greu accesibilă pentru turiști. Drumul județean pe unde turiștii ar trebui să ajungă în Luncile Prigoanei – DJ 704, a rămas un drum de pământ, foarte greu accesibil.

N. I. T

 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS