În cadrul unei serate culturale, Radu Stanca a fost omagiat la Sebeș, alături de tinerii din Asociația „Laudă semințelor…” coordonată de Bogdan Turcu, care au prezentat momente poetice și muzicale.

La eveniment a fost prezentă doamna Anca Sârghie, critic și istoric literar, eseist, memorialist, publicist, teatrolog, care a oferit publicului tânăr informații valoroase referitoare la biografia și opera lui Radu Stanca. Atmosfera a fost completată de prof. Alexandra Pamfilie, care a interpretat piesa muzicală „Frunzele”, inspirată de unele din cele mai frumoase versuri ale liricii românești.

În cadrul evenimentului găzduit de Centrul Cultural „Lucian Blaga”, organizat în parteneriat cu Asociația „Laudă semințelor…”, au fost premiați câștigătorii concursului de poezie organizat în memoria scriitorului născut la Sebeș, în urmă cu 105 ani.

Concursul destinat tinerilor, aflat la cea de-a doua ediție, a avut următoarele rezultate:

Premiul I: Cimporescu Anemona

Premiul al II-lea: Filimon Ana Andreea

Premiul al III-lea: Aloman Maria

Mențiuni: Sas Alexandra Maria și Albu Isabel Maria

RADU STANCA (5 martie 1920 Sebeș – 26 decembrie 1962)

Radu Stanca s-a născut la 5 martie 1920 la Sebeș, într-o familie cu frumoase tradiții intelectuale. Absolvent al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Cluj a fost numit, în 194,3 asistent la catedra de Filosofia Culturii condusă de Lucian Blaga, post pe care l-a ocupat doar un an (încă de pe atunci, fiind amenințat de o boală nemiloasă).

În 1943 s-a înființat și Cercul Literar de la Sibiu, la care Radu Stanca a fost considerat întotdeauna inițiatorul atmosferei de particulară efervescență spirituală și artistică. În 1945 a apărut „Revista Cercului Literar”, în care Radu Stanca și-a publicat o parte din creația poetică și eseistică. Atras și de teatru, deopotrivă actor și regizor, el a devenit animatorul principal al unei trupe de amatori din care, în 1948, s-a înființat Teatrul de Stat din Sibiu. Timp de peste un deceniu, Radu Stanca a fost prim regizor al acestui teatru, care sub conducerea sa a ocupat un loc de frunte printre teatrele din Transilvania.

În 1951, Radu Stanca s-a căsătorit cu actrița Dorina Ghibu – Doti, iar trei ani mai târziu i s-a născut unicul fiu – Barbu.

A avut diverse colaborări la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Teatrul”, atât cu poezie, cât și cu articole inspirate și inovatoare despre artele spectacolului. Piesa în manuscris „Dona Juana” a primit, în 1947, premiul „Sburătorul”.

În toamna anului 1961 a fost numit prim regizor al Teatrului Național din Cluj. Deși bolnav, a reușit să pună în scenă piesele „D-ale carnavalului”, în februarie, și „Unchiul Vania”, în noiembrie. Boala i s-a agravat, iar la 26 decembrie 1962, Radu Stanca s-a stins din viață la numai 42 de ani.

Dramaturg, eseist, autor de aforisme și regizor de prestigiu, dar mai ales poet, Radu Stanca s-a stins atât de timpuriu, fără a fi trăit satisfacția de a-și vedea opera literară publicată. I-au apărut postum: volumul „Versuri” (1966), „Teatru” (1968, cuprinzând cinci piese din cele cincisprezece pe care le-a scris) volumul „Acvariu” (1971) „Poezii” (1973). Din teatrul său, amintim și legende dramatice: „Secera de aur” și „Povestea dulgherului și a preafrumoasei sale soții”.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News