Rămâi conectat

Actualitate

Povestea exploratorului Franz Binder născut la Sebeș şi aventurile sale în triburile de canibali din Africa

sebesinfo.ro

Publicat

în

Franz Binder (1824-1875) a fost un spirit temerar ce poate fi oricând aşezat printre marii exploratori ai lumii. A fost un fel de „Indiana Jones“ al Transilvaniei, având în vedere aventurile incredibile pe care le-a avut în timpul călătoriilor sale prin lume. Binder a fost primul primul european care, în 1860, a intrat în contact cu triburi din regiunea Nilului superior, în inima Africii.

Franz Binder s-a născut în anul 1824 în oraşul Sebeş, într-o familie de farmacişti saşi. Iniţial şi el a dorit să devină farmacist, în buna tradiţie a familiei sale şi a locuit o perioadă la Ploieşti. Fratele său vitreg, Samuel Mauksch, era angajat în serviciul militar egiptean.

Fiind un pasionat călător, în anul 1849, Binder a întreprins o lungă călătorie în Orientul Apropiat şi în Africa, motivată printre altele şi de dorinţa de a-şi regăsi fratele vitreg, căruia i se pierduse urma. El a a pornit mai întâi spre Constantinopol, iar de acolo spre Bagdad, prin Alep, călare pe catâr. Drumul său şi peripeţiile prin care a trecut este consemnat atât de dr. E. Kurt Binder, un nepot de-al său, în broşura „Călătoriile şi aventurile unui sas din Transilvania” (1930), cât şi de Franz Remmel, în cartea „Călătorind peste şapte mări” (1984), bazându-se pe jurnalul de călătorie al lui Binder. După cum afirmă Remmel, Binder a construit cu mâna sa o plută, cu care a navigat în jos, pe Tigru, spre Bagdad.

Nereuşind să dea de urma fratelui său vitreg, Binder s-a întors înapoi spre Alep cu caravana, iar de acolo s-a îndreptat spre Cairo. În anul 1850, a ajuns în capitala Egiptului, dar nereuşind să găsească un post de farmacist, va lucra ca tăietor de furnir şi cofetar, iar la un moment dat s-a ocupat şi cu fabricarea berii. Animat de dorul de a călători, Binder s-a angajat conducător de caravane la o companie comercială şi a realizat opt călătorii între Cairo şi Khartoum, capitala Sudanului, de obicei însoţind caravanele misiunii catolice austriece.

Prima călătorie a început-o la 27 septembrie 1852, încărcând pe corabie „mărgele veneţiene, ţesături colorate de Nanking, fesuri roz şi destule lazi cu marfuri”, după cum scria Binder în jurnalul său. Ajuns la Khartoum, la izvoarele Nilului, el nu a putut să încheie afacerea cu negustorul cu care negociase anterior. A stat trei luni la Khartoum, şi-a vândut toată marfa, cumpărând în schimb fildeş şi gumă arabică. S-a reîntors la Cairo, călătorind cu vaporul pe Nil şi apoi traversând deşertul nubian, cu 17 cămile. Ajuns în capitala Egiptului, a adunat o mică avere de pe urma vânzării mărfii aduse.

Având experienţa primei călătorii, el s-a pregătit mai bine pentru a doua călătorie, transportând spre Khartoum rom, baticuri colorate, ciorapi, oglinzi şi mătase, cu ajutorul unei caravane formate din peste 100 de cămile. După cum povesteşte Rommel, Binder a cumpărat din Sudan „doi lei adulţi, doi gheparzi cu pete frumoase, o pisică de mosc şi mai multe antilope, cu care a făcut drumul înapoi prin deşertul nubian, punând numai câte o cuşcă între două cămile, legată de şei”. El a vândut aceste animale la Cairo. Pentru o perioadă, a locuit în oraşul Khartoum (capitala Sudanului) în calitate de funcţionar al unei companii comerciale şi mai târziu ca viceconsul onorific al Imperiului Austro-Ungar în acest oraş (1857).
În anul 1853, plecând într-o misiune comercială, a ajuns la reşedinţa regelui fungilor, Idris Atlan, în munţii Djebel Gule din regiunea superioară a Nilului Albastru, fiind primul european sosit în această regiune. Din călătoriile sale, el s-a întors cu o bogată colecţie de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, aduse din zonele pe care le-a vizitat în călătoriile sale, fie urmând caravane prin Asia Mică, fie conducând el însuşi expediţii comerciale în Africa Centrală şi cumpărându-le de la băştinaşi sau fiindu-i dăruite de şefii unor triburi de pe Valea Nilului.

• Povestiri din jurnalul exploratorului

Jurnalul său cuprinde referiri la oamenii pe care i-a întâlnit: ”Bărbaţii shilluk puteau fi admiraţi în toată măreţia lor, unii negri în întregime goi, doar unşi cu grăsime (aceştia erau săracii, care nu aveau vite, pentru a se acoperi cu cenuşa provenită din arderea bălegarului). Alţii erau albi (aceştia erau păstorii, care se acopereau doar cu cenuşă). Alţii erau vopsiţi cu roşu (aceştia erau bogaţii, care amestecau pământ roşu cu cenuşă; întâi se ungeau cu grăsime şi apoi se pudrau cu acest amestec). Toţi erau înarmaţi cu lănci. Femeile au totuşi o centură din piele neprelucrată în jurul coapselor. La alte triburi ele sunt complet goale, ca şi bărbaţii. Binder a oferit date şi despre organizarea socială, formule de separare identitară şi chiar câte ceva despre economia şi ocupaţiile de zi cu zi ale neamurilor cu care se întâlneşte: „Ele – femeile – au adus durra [sorg, n.n.] , fasole, susan, ouă, găini şi aţă grosolană de bumbac. Acestea le schimbau contra sării, a cepei şi a câtorva mărgele de sticlă.”

Basoreliefuri de pe casa Binder din Sebeş. Reprezintă oraşul Cairo, piramidele şi sfinxul, ruinele templului Isis din insula Philae de lânga Assuan şi o caravană în deşertul Nubiei, în mijlocul căreia figurează călare.

Reîntors în Transilvania, Binder a donat în anul 1862 Societăţii Transilvane pentru Ştiinţe Naturale din Sibiu, precum şi şcolii din Sebeş, colecţia sa de aproximativ 500 obiecte africane, provenite în principal de la triburile nilotice. Partea din colecţie donată gimnaziului din Sebeş a intrat în patrimoniul Muzeului ”Ioan Raica” şi cuprinde diverse obiecte: arme (arcuri şi săgeţi, suliţe, lănci, pumnale kulbeda), unelte, podoabe (brăţări din fier, cupru şi din fildeş, coliere) şi diverse curiozităţi primite de la triburile din zonă. Foarte spectaculoase, atât prin aspect cât şi prin tehnică de execuţie sunt scăunelele joase, de mici dimensiuni, folosite piese de mobilier.

• Cavoul din Vurpăr

Franz Binder a încetat din viaţă în anul 1875, din cauza unei pneumonii, fiind înmormântat într-un cavou foarte frumos pe un deal din spatele casei şi grădinilor sale minunate din satul Vurpăr. De altfel el şi-a petrecut aici ultimii ani din viata aici, pe moșia familiei sale, unde a cultivat diverse plante şi copaci exotici. Liniştea locului l-a determinat pe acesta să-şi clădească mormântul încă din viaţă, pe colina din spatele casei.

Sătenii din Vurpăr povestesc despre frumuseţea de odinioară a criptei, cu poarta de fier forjat, inscripţii în marmură şi ornamente arhitectonice în stil clasic, care, însă, au dispărut de mult. Au rămas doar cicatricele de cărămida în zid şi urmele porţii. Stilul de viaţă ales se mai păstrează doar în fragmentele de pe tavanul pictat, aflat mult prea sus, pentru a putea fi distrus de cei care au intrat în cavou. În anul 1993, în municipiul Sibiu, a fost inaugurat Muzeul de etnografie universală „Franz Binder”, unde se află cea mai mare parte a obiectelor donate de către marele explorator.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Actualitate

Un bărbat de 48 de ani din Sebeș a decedat, după ce s-ar fi tăiat cu o drujbă

sebesinfo.ro

Publicat

în

Sâmbătă, 18 aprilie 2026, în jurul orei 16.15, Poliția Municipiului Sebeș a fost sesizată de către o femeie, în vârstă de 73 de ani, prin SNUAU 112, cu privire la faptul că fiul ei s-ar fi tăiat cu drujba.

Polițiștii s-au deplasat la fața locului și au constatat faptul că un bărbat, în vârstă de 48 de ani, din Municipiul Sebeș, în timp ce se afla într-o anexă a locuinței, s-ar fi tăiat cu o drujbă, provocându-și leziuni incompatibile cu viața.

Trupul neînsuflețit va fi transportat la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba în vederea efectuării examenului necroptic.

Cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor

sebesinfo.ro

Publicat

în

Astăzi, în întreaga lume, se sărbătorește Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor. Celebrarea anuală, în data de 18 aprilie, a patrimoniului construit al umanității reprezintă una dintre inițiativele Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS), demers care își propune să atragă atenția asupra unor valori unice și inestimabile, adesea puse în pericol și chiar amenințate cu distrugerea de diverși factori, între care cel antropic continuă să joace un rol semnificativ.

ICOMOS este o organizație profesională neguvernamentală, fondată în anul 1964, care reunește specialiști și experți din domeniul protejării și valorificării monumentelor și siturilor arheologice. Activitatea acesteia se bazează pe principiile consacrate în Carta de la Veneția și este foarte importantă pentru identificarea și prezervarea valorilor care trebuie transmise generațiilor viitoare, promovând ideea că patrimoniul este o resursă neregenerabilă și un pilon al dezvoltării durabile.

În anul 2026, tema propusă de ICOMOS este „Răspunsul de urgență pentru patrimoniul viu în contexte de conflicte și dezastre” (Emergency Response for Living Heritage in contexts of Conflicts and Disasters). Această direcție subliniază necesitatea unei pregătiri riguroase pentru protejarea nu doar a monumentelor, ci și a spiritului locurilor – acel „patrimoniu viu” format din comunități și tradiții. Într-o lume marcată de schimbări climatice accelerate și de instabilitate geopolitică, accentul cade pe reziliență: capacitatea monumentelor noastre de a supraviețui crizelor și rapiditatea cu care specialiștii pot interveni pentru a limita distrugerile.

România participă la acest efort global prin Comitetul Național ICOMOS (constituit în 1970). Cu un inventar de peste 30.000 de monumente istorice, țara noastră se confruntă cu provocarea imensă de a conserva aceste mărturii ale identității naționale.

Municipiul Sebeș, cu centrul său istoric ce conservă încă fidel atmosfera medievală, rămâne un punct important pe harta patrimoniului românesc. Cele peste 50 de obiective clasate în Lista Monumentelor Istorice (situri arheologice, ansambluri urbanistice și monumente individuale) reprezintă o moștenire ce acoperă milenii de istorie.

În acest an, atenția noastră se îndreaptă cu prioritate către „coloanele vertebrale” ale identității locale: Biserica Evanghelică „Sf. Maria” (sec. XIII-XV), cu altarul său poliptic monumental, Casa Zápolya, fosta mănăstire dominicană și zidurile și turnurile cetății medievale. Acestea, alături de Casa natală a lui Lucian Blaga din Lancrăm și biserica evanghelică fortificată din Petrești, nu sunt doar atracții turistice, ci și repere de stabilitate culturală.

Ziua de 18 aprilie reprezintă ocazia ideală pentru a ne reafirma angajamentul de a proteja aceste valori. Înțelegerea faptului că patrimoniul necesită o îngrijire constantă și planuri de urgență bine structurate este singura garanție că Sebeșul își va păstra neschimbat profilul istoric pentru secolele ce vor veni.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Exponatul lunii aprilie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș: „Îngroparea lui Iisus Hristos”, icoană pe sticlă realizată de iconarul Florin Poenariu

sebesinfo.ro

Publicat

în

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș propune publicului, în luna aprilie, ca exponat special, icoana pe sticlă „Îngroparea lui Iisus Hristos”, realizată în anul 2013 de pictorul iconar Florin Poenariu. Lucrarea, executată în tehnica ulei pe glajă și având dimensiunile de 55 x 45 cm, ilustrează una dintre cele mai emoționante scene ale iconografiei creștine – momentul îngropării Mântuitorului.

Compoziția este centrată pe trupul lui Iisus Hristos, întins pe giulgiu, purtând urmele răstignirii. În prim-plan sunt reprezentate personaje esențiale ale momentului: Fecioara Maria, redată central, înveșmântată în roșu închis, exprimând prin gestul mâinilor durerea profundă îmbinată cu acceptarea; Ioan Evanghelistul, simbol al tinereții, reprezentat fără barbă; Maria Magdalena și Nicodim, participanți la pregătirea înmormântării; precum și Iosif din Arimateea, surprins ținând giulgiul. În plan secund apar alte personaje – mironosițe și ucenici – sugerând devotamentul și credința. Crucea, prezentă în fundal, amintește de răstignirea recentă.

Paleta cromatică, dominată de roșu, verde și auriu, este vibrantă și contrastantă, iar stilizarea figurilor, specifică picturii ortodoxe, exclude realismul anatomic și perspectiva clasică, accentuând dimensiunea spirituală a scenei. Întreaga reprezentare transmite durere, compasiune și sacralitate, dar și speranța în Înviere, icoana fiind, în sensul teologic formulat de Paul Evdokimov, „fața văzută a celor nevăzute”.

Lucrarea poartă semnătura artistului „Florin Poenariu 2013”, în partea dreaptă jos, și inscripția „Laz” în partea centrală inferioară. Rama din lemn, sculptată și ornamentată cu un „brânel” în relief, este caracteristică școlii iconografice de la Laz.

Florin Poenariu s-a născut în anul 1973, la Cugir, fiind descendent al unei familii de zugravi de la Laz, din ramura lui Toma Poenariu (1835-1874). A deprins meșteșugul iconografiei de la mătușa sa, Maria Deac Poenariu (1923-2015), și, deși a început această activitate la vârsta de 34 de ani, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi iconari contemporani.

Debutul expozițional a avut loc în 2008, la Aiud, fiind urmat de numeroase expoziții personale și de grup în locații importante, precum Alba Iulia, Lancrăm – Casa Memorială „Lucian Blaga”, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul „ASTRA” Sibiu, Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, Muzeul Satului Bănățean Timișoara, precum și în Germania, la Potsdam.

Activitatea sa a fost recunoscută prin numeroase distincții, printre care Premiul I și Premiul II la Concursul Național „Icoana Credinței”, organizat de Patriarhia Română (2017, 2019), precum și Premiul I la concursul organizat de Institutul Național al Patrimoniului (2019). Din anul 2020, artistul este inclus în categoria „Tezaur uman viu”, distincție acordată de Ministerul Culturii pentru contribuția la păstrarea patrimoniului cultural imaterial.

Publicul este invitat să descopere această lucrare deosebită la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, pe parcursul lunii aprilie.

În anul 2025, Florin Poenariu a fost inclus în documentarul „Transilvania icoanelor pe sticlă”, realizat de postul franco-german Arte TV, disponibil online pentru publicul larg.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Sport

Economie

Din județ

Cele mai citite știri

sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes