Tradiția ne definește ca popor încă din timpurile vechi. Obiceiurile și datinile de Sfântul Alexandru sunt respectate în fiecare an de către credincioși și mai ales, aceștia adresează rugăciuni către ocrotitorul oamenilor care este un mare ajutor în vremuri de restriște.
Sfântul Alexandru, „protectorul„ omenirii” și apărător dârz al creștinătății, este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, care a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea Sfântului Împăratului Constantin cel Mare. Acesta a dus o viață modestă, fără știința cărților, dar în ciuda acestui fapt, a fost totuși un înțelept datorită harismelor sale.
Se spune că în această zi oamenii trebuie să fie mai receptivi la nevoile aproapelui. Toate motivele de ceartă trebuie să dispară, trebuie iertate. În caz contrar, se știe din popor, că o vei duce tot într-o sfadă până la sfârșitul anului. Este o zi pefectă în care poți cădea la pace cu persoanele cu care nu te-ai înțeles.
De asemenea, nu este bine să vorbești pe absolut nimeni de rău.
Se obișnuiește ca femeile care poartă numele sfântului, să nu muncească în această zi de sărbătoare, să nu spele haine cu mâna sau să facă curățenie prin casă.
Biserica îndeamnă credincioșii ca în această zi, dar nu numai, să fie milostivi cu cei care nu au avut o soartă atât de fericită.
Tot de tradiție ține rostirea rugăciunii Sfântului Alexandru în această zi destinată celebrării ierarhului, care, se spune că este făcătoare de minuni.
“Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veșnice mijlocitoare îți este.
Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaște, cu lacrimi fierbinți ai plânge, suspinând și întristându-te pentru orice păcat, pentru cel mic și pentru cel mare.
Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ține toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul și leneșul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbăvească Domnul de înfricoșata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoșata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veșnice și de viermele cel neadormit și de întunericul cel mai din afară și de flăcările cele nestinse.
Miluiește-mă pe mine, păcătosul robul Tău (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toți l-ai iubit, și nu întoarce fața Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoșată de care se cutremură sufletul meu și se îngrozesc mădularele trupului meu.
Doamne, izbăvește-mă pe mine de înfricoșatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfinții îngeri și Arhangheli, pe prooroci și mucenici și pe toți sfinții să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu.
Comentarii recente