Rămâi conectat

Știri din zonă

„Mașinile de spălat” ale strămoșilor, cunoscute și sub numele de Vâltori, sunt folosite și în ziua de azi de localnicii din Șugag

sebesinfo.ro

Publicat

în

valtoare-sugagAtestată ca fiind o așezate veche de ciobani, Şugagul se regăsește în documentele vremii abia spre sfârşitul secolului al XVI-lea, în 1575, când au fost donate Săsciorul, Sebeşul şi Şugagul judeţului crăiesc. În 1871, şugăgenii, punând mână de la mână, au cumpărat întregul teritoriu.

Valea Sebeşului cea frumoasă a fost din cele mai vechi timpuri drumul de legătură între românii aşezaţi pe cei doi versanţi ai Carpaţilor, iar până la construirea Transfăgărăşanului, era cea mai înaltă şosea transcarpatică, care lega Sebeşul de localitatea Novaci din Oltenia.

Numele comunei provine de la valea numită Şugage, care astăzi se numeşte Valea Grosăștilor. Această vale, ca şi altele ce-şi varsă apele în râul Sebeş, precum şi râul Sebeş, venind repezi peste bolovani fac spume albe, care se numesc ”şugăgi”, cuvânt de la care se crede că provine numele comunei Şugag. Cu asemenea ”șugăgi”, încă din vechime, apele Sebeşului au fost folosite pentru punerea în funcţiune a morilor de apă, a vâltorilor şi a pivelor de postav, mai ales pe Valea Dobrii.

De fapt, în comuna Șugag pe strada Vâltori, înspre Dobra de Sus, pe Valea Dobra există chiar un lanț de vâltori, unele folosite și în ziua de azi.

Vă puteți imagina o spălătorie ecologică de capacitate mare, fără detergenți, fără curent electric și care funcționează de câteva sute de ani? Ei bine, una dintr-asta există și e funcțională, în Șugag, aproape de confluența Văii Dobra cu râul Sebeș.

De fapt, aceasta datează cam de prin 1950, când a fost amenajată și ca pivă pentru bătătorirea postavului dar și ca vâltoare pentru spălatul tuturor hainelor de prin gospodării. Hai să zicem că ștergarele și fețele de masă le mai spală femeile în casă, dar covoarele și cergile trebuie duse la vâltoare. Orice detergent ai folosi și oricât le-ai freca, nu ies ca după câteva ceasuri de framântat în șugăgile vâltorii. De pe strada Vâltori, evident, din Dobra de Jos.

• Ce-or fi vâltorile?

Mecanismul unei vâltori folosește viteza naturală a apei, iar procedeul este unul cât se poate de simplu. Aceasta este dovada faptului ca ingeniozitatea străbunilor noștri a fost mai mare decât se crede în prezent. Vâltorile sunt instalate pe văile repezi de munte, unde un fir de apă este deviat din vale și direcționat către o cuvă realizată din lemn. Lemnele din care e făcută cuva sunt dispuse vertical, în forma conică, cu distanță între ele, pentru ca apa să poată ieși. Apa intră în cuvă cu viteză și formează un vârtej puternic, asemănător celui din mașina de spălat, generând puterea necesară învârtirii chiar și a unui covor. Astfel se realizează spălarea. Chiar dacă tehnologia modernă oferă posibilități nenumărate și programe de spălare automată, gospodarii din Șugag spun că nu vor renunța la vâltori.

Vâltorile au fost folosite, la început, pentru spălarea lânii de oaie. „Se știe că grăsimea de oaie se curăță cel mai bine cu apă rece” ne-a explicat o gospodină din Șugag.

Vâltorile au fost cândva esenţiale pentru prelucrarea lânii. Instalaţia este formată dintr-un un coş, denumit coşul de îngroşat, cu vârful în jos, fixat pe un canal în apropierea unui pârâu din localitate. Prima operaţiune în obţinerea unei ţesături perfecte era „vâltoritul“. Ţesăturile din lână ţurcană se introduceau în acest coş şi erau învârtite ca într-o maşină de spălat, o jumătate de zi. Totul era acţionat prin forţa apei. După spălare, ţesătura se întindea la soare, pe pari, unde era lăsată la uscat. Prin această tehnică, ţesătura se îngroşa. A doua etapă era „păruitul“. Ţesăturile se aşezau pe un cilindru din lemn de vreo doi metri, acţionat tot de forţa apei, care se învârtea peste un covor de ţepi, pentru a scoate firele care nu erau la locul lor. Odată bine „pieptănate“, ţesăturile se aşezau din nou în vâltoare o jumătate de zi.

Vâltoarea de pe Valea Dobrii avea și o pivă de postav, o instalație formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dădeau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături groase. ”Se înmuiau țesăturile din lână din pivă de parcă erau date cu balsam de rufe” ne-a explicat și primarul din Șugag, Constantin Jinar, care a prins și el în trecut piva funcțională. În ziua de azi piva nu mai funcționează, camera este folosită de proprietar ca magazie. În schimb, oamenii încă își mai duc covoarele la vâltoare, mai ales la intrarea în primăvară. Când se face marea curățenie pentru Paști, gospodinele fac rând aici, respectând tradiția dar mai ales respectând natura și ajutorul pe care aceasta încă i-l oferă omului.

N. I. T




Știri din zonă

Hramul Schitului „Sfântul Siluan Athonitul” de la Cut, sărbătorit în prezența Arhiepiscopului Irineu

sebesinfo.ro

Publicat

în

Schitul „Sfântul Siluan Athonitul” din localitatea Cut, Protopopiatul Sebeș, și-a sărbătorit joi, 24 septembrie 2026, hramul, în ziua în care Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Siluan Athonitul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent în mijlocul obștii monahale și al credincioșilor.

Ierarhul a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, și a rostit un cuvânt de învățătură dedicat însemnătății pocăinței, lucrării harului dumnezeiesc și urmării învățăturilor Evangheliei. Egumenul schitului este părintele protosinghel Teofan Popa.

În cuvântul adresat celor prezenți, Arhiepiscopul Irineu a subliniat că pocăința sinceră îl ajută pe om să redobândească frumusețea sufletească și comuniunea cu Dumnezeu: „Atunci când omul are inima rănită pentru greșelile sale și plânge cu lacrimi amare de căință, el se face din nou sănătos, își dobândește din nou frumusețea spirituală primită la Botez. Pe cel ce se pocăiește, Hristos îl reașază în har și reînnoiește în el chipul lui Dumnezeu, care fusese schimonosit din cauza păcatului”.

În continuarea cuvântului său, Ierarhul a evidențiat chemarea creștinului de a-și orienta întreaga viață potrivit învățăturii Evangheliei, având ca țintă dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.

„Scopul nostru este să trăim, pe cât este cu putință, conform Evangheliei, ca să fim vrednici de Împărăția veșnică. Pentru a atinge acest scop, este bine să ne rugăm cu Sfântul Siluan Athonitul: «Doamne, Tu vezi cât de neputincios este sufletul fără harul Tău. Dă-ne nouă frica Ta cea sfântă, dă-ne nouă puterea de a Te iubi»”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Irineu.

Un așezământ monahal întemeiat în urmă cu două decenii

Schitul „Sfântul Siluan Athonitul” de la Cut a fost înființat în luna septembrie a anului 2005, la inițiativa preotului Adrian Nistor și a ctitorului Ilie Paștiu din Sebeș. Primele temelii ale așezământului au fost puse prin osteneala a trei monahi veniți în Eparhia Alba Iuliei de la Mănăstirea Rebra-Parva, din județul Bistrița-Năsăud.

Dezvoltarea noii vetre monahale a fost posibilă și datorită sprijinului oferit de numeroși credincioși, care au donat suprafețele de teren necesare construirii așezământului.

În toamna anului 2005 a fost ridicat primul locaș de cult, de mici dimensiuni, în Sfântul Altar al căruia se află un fragment din moaștele Sfântului Siluan Athonitul. Un an mai târziu, în vara anului 2006, au început lucrările pentru construirea corpului de chilii, care cuprinde biblioteca și trapeza, precum și paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, amenajat la subsolul clădirii.

În prezent, schitul continuă să fie o vatră de rugăciune și de viețuire monahală în Eparhia Alba Iuliei, aflată sub ocrotirea Sfântului Cuvios Siluan Athonitul.

În urmă cu trei ani, cu prilejul hramului schitului, părintele Teofan Popa a fost hirotesit întru protosinghel, ca semn de apreciere pentru activitatea desfășurată în slujirea Bisericii strămoșești.

 

Vasile Căpîlnean




Citește mai mult

Știri din zonă

Duminică, 27 septembrie 2026: Dan-Ioan Groza își lansează cartea „Cezar-Mihai, un vlăstar născut din neam în neam”, la Biserica Reformată din Vințu de Jos

sebesinfo.ro

Publicat

în

O cronică de familie care reunește peste 700 de membri și urmărește firul generațiilor începând din anul 1862 va fi lansată, la 27 septembrie 2026, la Biserica Reformată din Vințu de Jos.

O poveste despre familie, rădăcini și memoria celor care au fost înaintea noastră va fi adusă în fața publicului în cadrul lansării volumului „Cezar Mihai, un vlăstar născut din neam în neam”, semnat de autorul Dan-Ioan Groza.

Evenimentul va avea loc duminică, 27 septembrie 2026, de la ora 17:00, la Biserica Reformată din Vințu de Jos, într-un cadru dedicat cărții, muzicii și poeziei.

Lansarea îi va avea ca invitați speciali pe Tudor Florin Limbean, interpret la nai, prof. Antonio Josan, la chitară clasică, și pe poeta Felicia Colda. Evenimentul va fi fotografiat de Marius Daian, de la FotoSpeed, astfel încât momentele întâlnirii să fie păstrate și peste timp.

De la poezia adolescenței la cronica unei familii

Pentru Dan-Ioan Groza, noul volum reprezintă o continuare a unui drum început în urmă cu 13 ani. La 30 iunie 2013, autorul își lansa cartea „Drumul pașilor neopriți”, volum care reunea poezii scrise în perioada adolescenței, a liceului, facultății și școlii militare.

Dacă prima carte a fost legată de anii formării și de experiențele tinereții, noua lucrare marchează o etapă diferită. Este o întoarcere către familie și către trecut, către oamenii și poveștile care au contribuit la construirea identității generațiilor de astăzi.

„Cezar-Mihai, un vlăstar născut din neam în neam” este, în esență, o cronică de familie, realizată din dorința de a păstra vie memoria înaintașilor și de a transmite mai departe valorile și poveștile unei familii.

Peste 700 de membri ai familiei, în 256 de pagini

Cartea a fost realizată și tipărită prin finanțare proprie, într-un tiraj de 200 de exemplare, și cuprinde 256 de pagini.

Punctul de plecare al cercetării l-au reprezentat arborii genealogici ai familiilor Groza și Abrudean, din partea autorului, precum și Vîrtan și Selagea, din familia soției sale.

Autorul a urmărit firul generațiilor începând din 1862 și până la ultimul vlăstar născut, reunind în volum peste 700 de membri ai familiei.

Pentru reconstruirea acestei istorii de familie au fost folosite mărturii culese din grai viu, documente de arhivă, fotografii, acte civile și militare, arbori genealogici și amintiri transmise de-a lungul generațiilor.

Dincolo de datele genealogice, volumul urmărește oameni și destine. Sunt readuse în atenție tradiții, ocupații, momente din viața satului, experiențe de război, povești de familie și valori care au trecut de la o generație la alta.




Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Sport

Economie

Din județ

Cele mai citite știri

sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes