A doua zi a Festivalului Internaţional „Lucian Blaga” (ediţia a XXXV-a) a însemnat o „desfăşurare de forţe” spirituale aduse drept ofrande pe altarul preţuirii pentru geniul ce a amprentat ireversibil spaţiul ardelean şi cel naţional.

Mai întâi, la orele când soarele stătea să ia în stăpânire natura, au fost depuse coroane de flori la statuia lui Blaga din satul natal. Instituţii administrative şi de cultură de la nivel judeţean sau ale Sebeşului şi-au adus astfel, prin reprezentanţii lor, prinosul de recunoştinţă pentru cel ce a fost un măreţ înaintaş al generaţiei actuale. Scriitorul Ion Mărgineanu a exclamat: „lăsaţi florile să se atingă de bronzul lui Lucian Blaga, căci ele devin respiraţia noastră dăruită celui îmbrăţişat de eternitate”. Au rostit apoi scurte poeme prof. univ. dr. Eugeniu Nistor, Horia Bădescu, Elena Roşca şi fraţii (de nici patru ani) Andrei şi Alexandra Dorin, de pe buzele lor „luându-şi zborul” interogaţia: „Pe unde, Doamne, e poetul, / Unde s-a risipit cuvântul lui?”. În continuare, în curtea bisericii din Lancrăm, lângă mormântul lui Lucian şi Cornelia, un sobor de cinci preoţi a oficiat o slujbă de pomenire a celor doi soţi. Şi acest moment a fost onorat cu prezenţa de oficialităţi şi oameni de cultură, semn al respectului pentru memoria familiei Blaga. Ca predică s-a rostit simplu: „e un fior sfânt pe care-l simţim când stăm lângă mormântul lui Blaga. Înălţăm această clipă către milostivul Dumnezeu, spre evocarea celui ce a lăsat atâtea pentru acest pământ (din care şi-a luat seva) şi neam (din care s-a născut)”. În prelungirea clipelor solemne, un grup de elevi – mulţi purtând superbe costume populare – ai Şcolii „Lucian Blaga” din Lancrăm, însoţiţi de prof. Lorena Mândroc, au presărat flori, cu palmele lor curate, deasupra ierbii şi a ţărânei ce-l „învelesc” pe Blaga. Gestul lor a fost de o puritate interioară aparte, mai ales că se repetă an de an. Depunerile de flori s-au mutat apoi la Alba Iulia, unde bustul lui Blaga, „mângâiat” de tricolor, a fost „sărutat” de garoafe şi ramuri de brad. Scriitorul Zenovie Cârlugea, un statornic prieten al festivalului, a rostit: „Bine te-am găsit, Lucian Blaga, între cei ai casei şi ai nea­mului! Primeşte îngânduratele daruri ale colindei noastre, căci am venit să te îmbrăţişăm purtând doruri în suflete”. După-amiază, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Cetatea Marii Uniri, sub moderarea plină de tact a Mioarei Pop, a fost lansată revista „Acasă”, întărindu-se convingerea că „Acasă pâinea-i bună, chiar de-i rea, / Acasă tot mai ai câte-un părinte, / Acasă-i şi balsam şi rug, / Acasă-i neamul fiecăruia întreg”. Ion Buzaşi – „cel mai frumos şi demn profesor al Albei” – a pus sub ochii cititorilor cartea „Istoria Ardealului” a lui Ion Micu Moldovan, apariţie editorială ce „e o reproducere anastatică a ediţiei apărute în 1875”, „are meritul valorii stilistice” şi vorbeşte „despre momentele tragice ale istoriei Ardealului”. Prof. univ. dr. Eugeniu Nistor a lansat volumul „Glose din râul fără sfârşit” – o antologie personală de poezie, prezentată de Mircea Popa. Acesta a opinat că „poezia lui Eugen Nistor e a unui om ce trăieşte din plin literatura, receptează corect lumea, satul, relaţia cu fiinţa şi are o bonomie şăgalnică”. De la ora 16.00, participanţii s-au mutat înapoi la Lancrăm, unde – în curtea şi casa natală a lui Blaga – câţiva elevi ai Colegiului „Lucian Blaga” din Oradea au recitat mai multe poeme blagiene, în diverse limbi străine. Cei de faţă au putut admira şi 35 de picturi pe pânză sau sticlă şi o icoană lucrată cu fineţe în lemn, create de membrii Asociaţiei de pictori „Arttrad” Valea Frumoasei. Cea de-a treia parte a sesiunii de comunicări i-a adus în centrul atenţiei pe: Zenovie Cârlugea – a subliniat interesul pentru geneză în poezia lui Blaga, Amalia Pavelescu (titulară a Catedrei de etnologie a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu) – a evidenţiat deschiderea lui Blaga spre tot ce reprezenta cunoaştere în lumea occidentală, dar a şi punctat unele aspecte antropologice ale poeziei blagiene, Andreea Buzaşi – a vorbit despre Blaga şi ornamentica românească, susţinând că „ornamentica e o spovedanie şi comunicare a unui duh”, cea autohtonă constituind „o sinteză de tendinţe opuse, prin care omul se autotrădează şi rosteşte”. Punctul culminant şi episodul final al festivalului l-a constituit festivitatea de premiere a celor ce s-au remarcat în competiţia probării măiestriei la creaţie literară şi artă plastică. Deoarece asupra palmaresului integral al ediţiei din 2015 vom reveni într-un articol separat, menţionăm doar că Marele Premiu al festivalului a fost câştigat de Oana Mihaela Pop, din Cluj-Napoca, ea impresionând juriul prin valoarea poemelor expediate spre examinare critică. Iar, ca un corolar al manifestărilor multiple din festival, remarcăm pulsaţia inimii lui Blaga, ce a învăluit, în chip tainic, toată suflarea omenească venită să-i dea, peste decenii, cuvenita cinstire. Ioan Adrian POPA

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News