Legenda Dragobetelor. Cum se sărbătorea Dragobetele ? Etimologia cuvantului Dragobete | sebesinfo.ro

Dragobetele este sărbătorit în Calendarul Popular în ziua de 24 februarie. Cum vremurile s-au schimbat, tinerii au dat uitării pe Dragobete zis şi Dragomir, Ioan Dragobete, Cap de Primăvara – tânărul zeu al dragostei din panteonul mitologiei româneşti. Menţionam că pe vremuri, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile tarii. Potrivit atestărilor, ea era cunoscuta în sud, mai cu seama în Oltenia.

Citește și:  Mesaje de Dragobete. Declaraţii de dragoste, felicitări şi SMS-uri pe care le poţi trimite de ziua îndrăgostiţilor la români

Dragobete-Cap de primăvara este una dintre sărbătorile ce prevesteşte începutul primăverii. Romanii numeau sărbătoarea Dragobetelui şi “Logodna păsărilor”, deoarece în aceasta zi păsările se împerecheau şi îşi făceau cuib. În lumea satelor, această presupusă logodnă a păsărilor a fost adoptata simbolic de către oameni. Se credea că păsările neîmperecheate în aceasta zi rămâneau stinghere până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil şi în lumea oamenilor, ne spune profesorul Ion Ghinoiu.

Cum se sărbătorea Dragobetele

În dimineaţa zilei de 24 februarie, tinerii ieşeau din sat la pădure, făceau o hora, se sărutau şi se strângeau în braţe. Fetele adunau flori de primăvara pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele si tămâioarele erau păstrate pana la Sanziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu făceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: “Dragobetele săruta fetele!”.

Nu cred ca este intamplator faptul ca tinerii ieşeau la pădure în aceasta zi, dacă ţinem seama că Dragobetele locuia prin păduri, pentru a pedepsi persoanele care au lucrat în ziua prăznuirii sale. De aici a luat naştere şi expresia “Nu te-o prinde Dragobetele prin pădure”.

În apropierea pranzului, fetele începeau să coboare în fuga spre sat. Aceasta fuga era numita “zburatorit”. Flacaii urmareau fetele dragi şi acestea se lasau prinse daca tinerii erau dupa placul inimii lor. Avea loc o îmbrăţisare, ce era urmata de un sarut, care semnifica logodna pentru cel putin un an de zile. Multi parinti abia acum aflau simpatiile tinerilor. Se întâmpla ca unii sa fie mulţumiţi, iar în cazul în care nu erau de acord cu alegerea făcută, logodna virtuală era respectată.

Etimologia cuvantului Dragobete

Unii filologi susţin că numele “Dragobete” provine de la două cuvinte vechi slave “dragu” si “biti”, care s-ar traduce prin expresia “a fi drag”. Alţi filologi susţin că vine din cuvintele dacice “trago” – tap (mai târziu devenit “drago”) si “bete” – picioare. Ţapul simbolizând la romani fecunditatea!

Exista si ipoteza ca “Dragobetele” se traduce prin “chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales”, de la cuvintele dacice “drag”, ce semnifica “chip frumos”, “chip de lumina” si “betel”- “casa lui Dumnezeu”.

Floarea dragostei

În lumea satului, plantele erau de mare ajutor pentru a afla daca tinerii se căsătoresc. Una din aceste plante era numită Floarea dragostei, o planta cu frunze în forma de lance şi flori roz-purpurii, care creştea în locuri înalte. Se plantau în grădina doua fire de Floarea dragostei pentru tinerii îndrăgostiţi şi dacă cele doua plante se apropiau, era semn ca ei se vor casatori.

Daca in unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, în altele ca fiind Navalnicul sau cumnatul lui Lazarica cel mort din dor de plăcinte, un lucru e sigur: este tânăr si este protectorul dragostei şi al îndrăgostiţilor.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News