Sub policandrul surâsului cireşelor atârnând pe crengi ca un buchet de seminţe mirabile, rezemat de respiraţia unei fântâni cu apă potabilă cândva, de curtea ondulată a soarelui de aprilie, flancată pe dreapta de pereţii unei case vopsiţi în culori limpezindu-şi încă prospeţimea, de fundalul acela compartimentat în săli de expoziţii, de comunicări, dincolo de care, zgârcită în pomi fructiferi, Casa Memorială „Lucian Blaga” a păşit în cea de-a XXXVII-a Ediţie a Festivalului internaţional cu acelaşi nume sub zodia unei noi mărturisiri a statorniciei şi frumuseţii interioare.

Surpriza întâlnirii noastre a fost cu totul extraordinară. Ea era îmbrăcată în straiul nou al unei renovări aşteptate de mult timp. O renovare radicală, fără a-i schimba aspectul autentic, aroma de patrimoniu cultural-naţional, ambianţa unei lumi presărată buchet de manuscrise, documente, fotografii, obiecte, cărţi, impresii şi destăinuiri în vitrine ca nişte lăzi cu zestre, fragmente de luciditate din traiectoria unei vieţi, a unui fenomen: fenomenul „Lucian Blaga”, dându-şi mâna, îmbrăţişându-se călduros cu panouri strălucitoare, duşumea sclipitoare, lemnărie cu seva reîmprospătată, cu o nouă instalaţie electrică. Şi peste toate domneşte sănătos şi atractiv zugrăvitul interior şi exterior.

O renovare prin care respiră şi va respira mult timp truda şi hărnicia, clarviziunea estetică a truditorilor, femei şi bărbaţi ce formează segmente de biografie a Centrului Cultural „Lucian Blaga”, dorinţa de-a preîntâmpina vizitatorii, participanţii la Festivalul internaţional cu izul unei afecţiuni colective prin care să respire grija pentru valorile patrimoniale ale culturii româneşti, ale spiritului blagian. Mi-am rotit privirea pe cei 78 mp de spaţiu expoziţional şi m-am reîntâlnit cu numele acestor oameni, cu dialogul benefic între ei şi primăria şi consiliul local municipal, ce are o singură direcţionare: biruinţa unei coordonări în folosul iubitorilor de Blaga .

Lăncrănjenii, sebeşenii, elevi, tineri şi vârstnici pot îndrăzni să-i calce pragul, să se îmbrace într-o aşteptare impresionantă, de mândrie şi reculegere, de admiraţie pentru Fiul Albastrului Lancrăm, Marele Blaga, ce n-a strivit nicicând Corola de minuni a lumii, cerând doar munţilor să-i dea un nou trup, dar şi albaiulienii, trecătorii să se aplece să-i retrăiască gloria tăcerii, înregimentată în spiritualitate.

Prietenul meu, profesor universitar, filosoful şi poetul Eugeniu Nistor, admirând vitrina cu paltonul lui Blaga, adus de la Bistriţa-Năsăud de subsemnatul, a comentat acaparator: „În sfârşit, Lucian Blaga şi-a recâştigat echilibrul casei părinteşti, luat ca filă de cronică a culturii române. Primăria şi Centrul Cultural „Lucian Blaga” sunt o singură familie. Şi aşa trebuie să rămână. Abia aştept să venim la cea de-a XXXVII-a Ediţie a Festivalului! Felicitări!”.

Prelungesc aceste felicitări cu un sentiment curat al ataşamentului faţă de valorile spiritului românesc! Aşadar, porniţi spre ferestrele deschise ale Casei „Blaga”, precum florile primăverii spre propriile fructe. Merită!

Ion MĂRGINEANU

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS