Dacă actualmente Sărbătorile de Iarnă înseamnă forfotă în magazine, agitaţie şi cozi interminabile, care au furat din misterul de odinioară, mai demult Naşterea Domnului era sărbătorită prin tradiţii şi obiceiuri vechi, păstrate cu sfinţenie din moşi strămoşi.

Un document din fondul de arhivă „Parohia greco-catolică Cugir” astestă atmosfera de altă dată a Crăciunului la Sebeş. Este vorba despre un extemporal, în care un copil de clasa a III-a, Gherman Drăghici, descrie în limbajul arhaic din acele vremuri cum se desfăşurau obiceiurile locale din Sebeş, prilejuite de Naşterea Domnului, practicate în anul 1939.

Pentru a păstra “savoarea” limbajului de atunci, redăm unele cuvinte şi expresii întocmai ca micul şcolar de odinioară.

 “În dimineaţa de Ajun străzile sunt pline de copii, cari se socotesc cine să intre întâi la nenea Doroftei, că acela e un bogătan mare şi le dă multe nuci.

Se aude zicând dintr-o dată:

Neaţa, neaţa la moş Crăciun

Noi eşim deici, Dumnezeu intră aici.

O repetă de vreo două, trei ori, până vine gazda să le dea ceva. Dacă nu vine, se duce zicând:

Dacă nu ne daţi colindeţ

Să vă moară porcul în coteţ

Şi mâţa’ n coteţ.

După vreo două ore de colindat, se despart copiii şi se duc pe la casele lor, cu taistele pline de nuci şi altele.

Seara când se întunecă puţin, o iau copiii cu colinda. Se adună câte doi sau trei inşi, formează un cor mic şi apoi încep să colinde pe la geamuri în curte. Copiii mici se apucă de mâini şi intră în casă zicând: „Ne lăsaţi cu colinda ..”. Dacă-i lasă, apoi încep cu „ Sus la poarte cerului” sau „Din raiul cel luminos”. După ce gată le dă câte un leu şi pe urmă iasă afară salutând cu „Bună seara” şi o ia la fugă zicând „Hai să mergem repede, că termină oamenii banii”.

După ce s-a întunecat bine, pleacă grupuri de băieţi şi fete colindând pe voci „Trei crai” sau „Astăzi s-a născut Hristos”. Se aude mai departe colindând feciorii ţărani cari duc cu ei şi un ţigan cu vioara. Ei se duc din casă în casă şi au o colindă specială numai a lor:

Doamne, Isuse Hristoasă

Dă-ne nouă zi frumoasă

Şio rază prea luminoasă

Altă rază unde-i rază

Rază-n vârful muntelui

La poalele bradului

Altă rază, unde-i rază

Rază-n crucea de fereastră

Rază-n pragul de la casă

Dumnezeu cu noi la masă.

Apoi zic toţi „Sărbători fericite tete Lae” sau cum îl cheamă, pleacă toţi şi rămân numai doi inşi care scriu şi adună banii.

Împinşi de sărăcie pornesc ţiganii, tineri şi bătrâni, să colinde. O ţigancă bătrână a colindat aceasta:

De cînd Domnu s-a născutu Domnului Doamne

Şi pământu l-a făcutu Domnului Doamne

Şi ceru l-a ridicatu Domnului Doamne

Pe patru stâlpi de argintu Domnului Doamne

Mândru-i ceru npodobitu Domnului Doamne

Tot cu stele mărunţele Domnului Doamne

Şi cu luna printre ele Domnului Doamne

Cea direaptă şi-i găleată Domnului Doamne

Busuiocu feteloru Domnului Doamne

Trandafir nevesteloru Domnului Doamne

Şi crucea bătrâneloru Domnului Doamne.

Apoi zice: „Sara din iasară stăpân’o cu pace şi cu sănătate”. Oamenii le dă unii bani, alţii făină, carne, slănină.

Împinşi de dragostea de a păstra prin tradiţie acest obiceiu, familii întregi se duc şi colindă vecinii şi rudele, unde stau şi petrec până dimineaţa, la mirosul curechiului care fierbe pe foc.

După ora 12 (douăsprăzece) noaptea, se aude iarăşi colindând ziorile:

Ce voi vă grăbiţi – bis – Voi ziori de ziori

Că voi bine ştiţi – bis – Voi ziori de ziori

Bine ca şi mine– bis – Voi ziori de ziori

Şi voi aţi văzutu– bis – Voi ziori de ziori

Doi vulturi surii– bis – Voi ziori de ziori

Din aripi bătându– bis – Voi ziori de ziori

Din ciocuri muşcându– bis – Voi ziori de ziori

Pentru ce se batu– bis – Voi ziori de ziori

Pentru’n glob de aur– bis – Voi ziori de ziori

Care să-l apuce– bis – Voi ziori de ziori

Ăla să-l îmbuce– bis – Voi ziori de ziori.

„Sărbători fericite” şi apoi aşteaptă până le dă banii. Pe urmă e linişte, doar mai latră câte un câine. Dimineaţa la opt intră la biseriă şi iese la 10 ½. În biserică e o aglomaraţie foarte mare.

După masă se duc copiii cu „Naşterea”, cu „Steaua”, alţii cu „Viflaimul”, băieţii mai mari se duc cu „Craii”. Peste tot e o veselie mare. Copiii mai mici se întreabă câţi bani au făcut şi ce le-a adus Moş Crăciun. Acum toţi copiii se duc la cinematograf că au bani. Pe urmă se pregătesc de Anul Nou, cu pluguşorul.

Sfântul Crăciun aduce cea mai mare veselie atât între bătrâni cât şi între copii.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News