Producătorul de ciorapi „Ciserom” din Sebeş, cel mai mare din România care activează pe această piaţă, resimte din plin efectele pandemiei.

Înfiinţată în 1927, Ciserom rezistă de peste 90 de ani într-o industrie a textilelor şi într-o perioadă în care s-a pus lacătul pe multe afaceri româneşti de tradiţie.

Fabrica are o producţie anuală de peste 10 milioane de perechi de şosete şi exportă 30% în ţări precum Germania, Italia şi Franţa, cu care menţine relaţii încă din anii ’60-’70.

De-a lungul timpului a câştigat un loc şi pe pieţele noi, precum Irlanda, Elveţia, Spania, Grecia, Austria, Ţările Baltice şi SUA. Cifra de afaceri a companiei din Sebeş a scăzut însă cu 25% de la începutul anului.

Principalul motiv este pandemia de coronavirus, dar există şi o concurenţă cu produse similare aduse din China la preţuri foarte mici, dar şi la o calitate pe măsură.

În ceea ce priveşte piaţa internă, societatea deţine două magazine proprii în oraşul Sebeş şi este prezentă nu doar în magazinele cu specific textil şi magazinele de cartier, ci mai ales în majoritatea reţelelor mari de hypermarket-uri şi a dezvoltat şi un magazin online propriu.

În 2019, societatea din Sebeş a avut o cifră de afaceri de 21,7 milioane de lei şi o pierdere netă de 2,47 milioane de lei. La sfârşitul anului trecut erau 284 de angajaţi.

În decembrie 2020, numărul acestora a scăzut la circa 250. Pentru mulţi dintre angajaţi, fabrica este ca o familie. ”Ambii părinţi au lucrat aici, iar eu am copilărit în această fabrică”, poveteste Marius Ordean, inginer mecanic întreţinere şi reparaţii.

„În fiecare zi îmi vizitez părinţii şi le povestesc ce se mai întâmplă la fabrică, deoarece pentru noi toţi Ciserom înseamnă foarte mult. Recomand să ne păstrăm tradiţia,altfel suntem pierduţi”, completează inginerul.

Povestea Ciserom începe în 1927, când Gustav Bahner din Liechtenstein, un cartier al oraşului Oberlungwitz din Germania de Est, înfiinţează la Sebeş o mică fabrică de ciorapi, pe nume G.B.L. În anul 1928 GBL preia Uzinele Textile Româneşti. Noua fabrică este dotată cu o varietate mare de maşini de tricotat pentru producţia de ciorapi de matase, bumbac sau lână şi lenjerie de corp iar pentru punerea în funcţiune a utilajelor, au fost adusi specialişti din Germania, din oraşul natal al lui Gustav Bahner, Oberlungwitz, localitate care avea o tradiţie veche în construcţia de maşini de tricotat ciorapi încă din 1731.

În anul 1944 fabrica trece în patrimoniul statului, continuând însă producţia de şosete şi textile, atât pentru România, cât şi pentru export. Între anii 1946-1954, sub administrare sovietică, fabrica se va numi TEBA (de la Textila Banat), nume încă folosit în zilele noastre de către cei mai vârstnici din zona Sebeş. Preluată apoi drept intreprindere română de stat sub numele “Fabrica de ciorapi si tricotaje Sebeşul” în perioada 1954-1987, fabrica s-a modernizat şi specializat doar pe producţia de ciorapi, ajungând la o capacitate de 40 de ori mai mare, cu de 6 ori mai mulţi angajaţi decât la începuturile ei, culminând cu 176.000 de perechi produse pe zi în 1989.

sursa: adevarul.ro

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News