Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş a desemnat ca exponat al lunii septembrie fotografia coloniei de muncitori Bistra, realizată în deceniul al treilea al secolului trecut de către fotograful sebeşean Viktor Carl Closs, pe un negativ pe sticlă.

Autorul fotografiei, s-a născut la Alba Iulia, unde a trăit doar un an, copilărind la Braşov, unde și-a făcut și studiile. În timpul Primului Război Mondial a fost detașat cu unitatea din care făcea parte la Sebeş, unde a cunoscută pe viitoarea sa soție, Ida. Moartea socrului său în 1917, îl obligă să preia împreună cu ea conducerea atelierului de fotografie pe care acesta îl avea în Sebeş. Ucenicia şi-a făcut-o la Sibiu în atelierul renumitului fotograf Emil Fischer, din 1919 și până în 1930 desfășurându-și activitatea în Sebeş. Între 1930 și 1935 a lucrat la fabrica de dulciuri Kandia din Timişoara, revenind apoi în Sebeş, unde și-a reluând munca de fotograf. După cel de-al Doilea Război Mondial, atelierul familiei Cloos a fost preluat de stat împreună cu tot inventarul, iar Viktor Carl Cloos a fost nevoit să lucreze, începând din 1958, în fostul său atelier, dar pentru Cooperativa Unirea. Măiestria şi talentul lui și al soției sale se observă în toate lucrările lor, indiferent că sunt portrete, peisaje, fotografii cu ansambluri arhitectonice sau fotografii care pot fi încadrate în genul numit de specialiști fotografie industrială, cum este şi cazul fotografiei desemnate exponat al lunii septembrie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş.

Una dintre industriile pentru care Sebeşul este cunoscut este cea a prelucrării lemnului, însă nu mulţi știu faptul că bazele acesteia au fost puse în urmă cu mai bine de 150 de ani. Între 1870 şi 1877, autoritățile timpului au investit peste 650.000 florini aur în amenajarea şi curățarea văii de stânci pentru a face posibil plutăritul, realizat de muncitori specializați şi plutași aduși din landul Baden-Württemberg (Germania), care transportau buștenii, legați sub formă de plute, pe cursul vijelios al râului Sebeş. Pentru aceștia, dar şi pentru restul categoriilor de muncitori forestieri, a fost construită în anul 1870 Colonia Bistra, formată din nouă cabane pentru cazarea acestora, două cantoane pentru pădurar şi brigadier şi o casă oficială.

Până în anul 1763, când împărăteasa Maria Tereza a donat administrației miniere din Petroșani pădurile de pe Valea Sebeșului, tăierile se făceau de către populația locală, liber şi la scară redusă, pentru ca, după ce exploatarea a revenit una sistematică, acestea să crească semnificativ. La începutul secolului XX, coborau anual pe apa râului Sebeş, pe o distanță de 80 km, aproximativ 200.000 m3 de cherestea de brad, şi tot atâta lemn de foc, în special fag.

Plutăritul s-a practicat în aval de Tău, inițial de către plutași aduși din Baden, ulterior de către români din Laz, Căpâlna şi Șugag. Primul convoi, format din 30 de plute, a coborât pe râu în anul 1871, iar ultimele, în 1897, când, din rațiuni pur economice, s-a renunțat la plutărit. În ceea ce privește plutitul liber, el a fost principalul mod de transport al masei lemnoase exploatate din zonă şi a fost practicat de la începutul exploatărilor forestiere şi până în anul 1965, când, datorită evoluției infrastructurii în zonă şi a generalizării mijloacelor de transport auto, s-a renunțat la plutit întrucât, deși era o metodă ieftină de transport, dăuna calității lemnului.

După plecarea muncitorilor din Baden-Württemberg, cabanele nu au fost abandonate, ci au fost integrate în circuitul turistic. O descriere a coloniei a fost făcută în anul 1903 de către dr. George Maior, economist, care a întreprins o excursie de documentare pe Valea Sebeșului. De la Tău – spune autorul – unde sunt „pavilioanele”, grădinile silvice şi pepinierele bine întreținute, pe stânga este Valea Bistrei. După două ore de mers se ajunge la Colonia Bistra, fostă tabără de tăietori de lemne aduși din Baden pentru exploatările forestiere, de la care au rămas „pavilioanele” care servesc drept vile. Colonia era în timpul verii populată cu familii „de toate neamurile” venite de la Sibiu, Sebeş, Miercurea Sibiului etc., care petrec aici mai multe săptămâni sau chiar luni, deoarece „poziția locului este ferită de vânturi violente, are un aer curat şi o apă de isvor admirabilă”.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News