Știri din zonă
Co-fondatorul Asociației „La Pas”, Dan Ionaș, la ZECE ANI de la prima urcare pe munte: „Sentimentul e de wow ori de câte ori urc”
De curând s-au împlinit 10 ani de la prima tură pe munte făcută de Dan Ionaș, din comuna Pianu, prilej de rememorări cu puternic impact emoțional legate de primii pași alpini.

„Nu aveam nicio cunoștință despre ce presupun traseele montane, echipamente, orientare etc. Cunoșteam munții bine doar de la lecțiile de geografie. Când tocmai m-a contactat unchiul meu că vrea să facă o tură de trei zile în Munții Făgăraș împreună cu verișorii mei.
Îmi amintesc că, în prima fază, nu am fost foarte încântat de idee: mult efort, umblat de nebun pe stânci, lipsă totală de echipament sportiv… La acea vreme, toată mișcarea o făceam cu fundul în mașină”, a povestit Dan Ionaș.
• Munții Făgăraș, teatrul primei operațiuni
„Dar totuși am zis „de ce nu?” și am plecat cu o pereche de Nike-uri în picioare, cu o talpă plată și foarte subțire, cu care îmi amintesc cum am numărat fiecare pietricică de pe traseu, pentru că se simțeau înțepăturile, o pereche de pantaloni scurți deloc elastici, care la fiecare întindere a pasului așteptam să se rupă pe undeva… și, bineînțeles, un tricou grosuț de bumbac, că la munte e frig… un rucsac amărât, din căpătat, și o cameră foto la gât – bineînțeles, a unui prieten.
În prima zi am ajuns la Cârțișoara, ne-am cazat și, după masă, am făcut primul traseu… ce a marcat și primul contact cu muntele. Am plecat de la Bâlea Lac, am urcat în Șaua Doamnei, am traversat tunelul și, spre înserare, eram pe primul meu vârf: Iezerul Caprei (deasupra tunelului îmi amintesc și acum unele mici rafale de vânt care îmi amplificau la maximum emoțiile, la fiecare pas, pe sectoarele cât de cât expuse).
Am coborât, ca apoi a doua zi să revenim cu planuri mărețe de atac… și anume cu gândul la locul doi: adică Negoiu. Entuziasm sigur a fost, putere mai puțină… am tras de noi până la Lacul Călțun, unde am mâncat și am băut apă dintr-o băltoacă formată din topirea unei limbi de zăpadă (nu știam de izvor)…
Până aici a fost cu „au și vai”, dar acum ce să vezi: în calea de întoarcere, stătea nemernicul de vârf Lăițel care… a scos din noi energia pentru o lună…
Odată trecut acesta, ca meniul să fie complet și să învăț că la munte vremea nu e ca la 200 m altitudine, s-a stârnit o răpăială de ploaie de toată frumusețea…
Am sărit repede într-un sac de nailon pe post de pelerină, pe care nici pe acesta nu îl aveam eu la mine – dar noroc cu unchiul, care a fost prevăzător. Apoi ne-am adăpostit sub o stâncă până s-a mai potolit. Îmi amintesc și acum cum am aburit în acel sac în așa fel încât nu mai vedeai ce culoare au hainele de pe mine… Spălați bine, parcă am prins avânt și am coborât înapoi în Căldarea Bâlii, la mașină.
Seara am băgat un somn strașnic, după ce ne tremurase toată ziua genunchii…
Ziua 3 era cu plan de a face alt vârf… a venit vremea lui Buteanu. Dar după efortul din zilele precedente, mai că aș fi zis că îi aștept la mașină. După o masă copioasă, ne-am mobilizat și ne-am dezmorțit oasele până sus în Șaua Capra. Am continuat mai departe destul de bine… aveam deja două zile de experiență în spate…
Toate până când, hopaaaa, ce să vezi: o spintecătură înainte de vârf… „No stai că îi bai”. Ne-am oprit, am analizat și mie îmi cam dădea cu virgulă…
Unchiul meu a observat ezitarea și clar nu voia să forțeze (pot spune cu siguranță că eram o persoană cu frică de înălțime și de zone expuse).
Până am tot analizat noi, a trecut pe lângă noi o tipă cu un rucsac enorm în spate, încât mă gândeam că mai căra o persoană acolo. Pac, pac, doi-trei pași… o vedem cum zburdă de zici că defila pe o plajă…
Văzând asta, cred că m-a cam „răzbit rușinea” și am zis: „No hai”.
Primul a trecut vărul meu, el fiind tinerel, destul de sprinten și, de departe, cel mai în formă. Am văzut că merge … și am mers. Imediat am fost pe vârf – primul meu 2500 (hmmm… câte premiere pentru 3 zile).
Îmi amintesc acel sentiment de pe vârf… wow! Am stat preț de jumătate de oră acolo, apoi ne-am întors și am plecat spre casă, atât de mândri de noi și de aventura făcută…”, își amintește Dan Ionaș.
• Sentiment „de wow”
„Fiecare din noi are un început al lui în ceea ce privește muntele. Fiecare tură care a urmat m-a învățat câte ceva din tainele muntelui… și când stau și mă gândesc, în acești 10 ani au fost ceva ture… dar sentimentul pare a fi același de „wow” ori de câte ori urc.
Îi mulțumesc foarte mult unchiului meu care m-a dus pentru prima dată acolo și care este „răspunzător” de faptul că mi-a insuflat această pasiune, dragoste de munte – sau, mai bine zis, stil de viață.
Profund recunoscător tuturor celor cu care am fost în acest timp pe cărări și, bineînțeles, muntelui care mi-a oferit atât de mult”, mai spune Dan Ionaș la un deceniu de la începutul unei serii de experiențe montane constante”, a concluzionat Dan Ionaș.

Știri din zonă
O mămică din comuna Șpring creează jucării croșetate prin tehnica „amigurumi”
Cu siguranță nu există persoană căreia să nu-i fi plăcut jucăriile. De când am devenit mamă de băiat și fată, lumea jucăriilor m-a cucerit definitiv. De la puzzle-uri și jocuri de construit, până la mașini și faimoasele păpuși, toate au un farmec aparte. În categoria păpușilor am descoperit însă ceva cu totul special: păpușile personalizate, create pentru un copil anume.

Tot prin intermediul acestor povești am cunoscut-o pe Mihaela Matieș, o mamă dedicată din Șpring. La 43 de ani, reușește să îmbine armonios pasiunea cu viața de familie. Lucrul de mână o definește și îi oferă cadrul perfect pentru a-și exprima creativitatea, răbdarea și dragostea pentru frumos. Zilele trecute, într-o discuție ca între mămici, i-am descoperit povestea, pe care o împărtășesc și cu voi. Modul în care vorbește despre familie și pasiune m-a impresionat profund.
„Familia este centrul universului meu, iar fiecare zi este o oportunitate de a dărui iubire, grijă și inspirație. Sunt o persoană caldă, atentă la detalii, care pune suflet în tot ceea ce face. M-am născut și am copilărit într-un sat de pe partea stângă a râului Moldova. Acolo a început pasiunea mea pentru lucrul de mână, alături de mama și bunica. Tot acolo am urmat și școala de meserii, într-un domeniu fără legătură cu ceea ce fac astăzi. Rădăcinile materne sunt din județul Alba, mama fiind născută într-un sat de pe Valea Sebeșului”, povestește Mihaela.
– Cum a apărut pasiunea pentru croșetat?
– Am învățat să croșetez de mică și am realizat diverse obiecte de decor. A urmat o pauză lungă de la croșetat, iar acum șase ani căutam ceva nou. Nu știam atunci că urma să descopăr această artă minunată. Am găsit un tutorial cu un pui croșetat și mi-am spus: Ce poate fi așa de greu? Știu să croșetez, e floare la ureche. Atunci am realizat că nu știam aproape nimic despre această artă. Totuși, din niște resturi de fire și cu o croșetă nepotrivită, am reușit să realizez un puiuț pe care îl păstrez și astăzi. Nu este cel mai reușit, dar este începutul poveștii mele.
– Cum ai început să creezi păpuși?
– La început voiam să fac de toate, dar am realizat că nimic nu mă bucură mai mult decât jucăriile. Am început să caut tehnici, modele și materiale potrivite. În căutarea mea m-am lovit de nenumărate refuzuri, dar asta nu m-a făcut să mă opresc. În drumul meu am întâlnit doamne fermecate, cu aceeași pasiune, de la care am învățat și le mulțumesc.
– Povestește-mi despre tehnica pe care o folosești pentru a crea aceste minunății.
– Tehnica folosită în realizarea jucăriilor croșetate se numește amigurumi. Aceasta este o tehnică japoneză de croșetat sau tricotat prin care se realizează jucării mici, de obicei animale, păpuși sau creaturi fantastice umplute cu material sintetic. Termenul provine din limba japoneză prin combinarea termenilor ami – care înseamnă a croșeta/a tricota, și nuigurumi – care se traduce ca jucărie de pluș. Tehnica a devenit populară în Japonia și s-a răspândit rapid în întreaga lume datorită aspectului drăgălaș și personalizabil al jucăriilor. La amigurumi se lucrează, de obicei, în spirală. Se folosesc puncte simple (picioruș scurt), se umple cu vatelină sau alt material moale. Amigurumi nu este doar o tehnică de lucru manual, ci și o formă de artă decorativă și un hobby foarte apreciat.
– Cum a apărut „Ela’s Magic Yarn” și de ce acest nume?
– Ela’s Magic Yarn a apărut din dorința de a arăta lumii minunățiile realizate de mine, din pasiune și dragoste pentru manual. Numele vine de la prenumele meu, Mihaela, și de la magia care se întâmplă atunci când croșeta întâlnește firul, iar din împletirea lor iau naștere creații unice, pline de suflet.
– Cât de căutate sunt aceste păpuși?
– Nu atât cât mi-aș dori, poate pentru că nu știu încă să ajung la publicul potrivit.
– Ce alte pasiuni mai ai?
– Iubesc florile, grădinăritul și plimbările în aer liber.
– Din punctul tău de vedere, pasiunea pentru ceva se poate transforma în carieră?
– Eu văd croșetatul mai mult decât un hobby. Croșetatul nu este doar o activitate relaxantă, ci și o oportunitate reală de a crea produse unice: haine, accesorii, decorațiuni sau cadouri personalizate.
– Ce sfat ai pentru tinerele care doresc să realizeze aceste păpuși?
– Sfaturi pe care le-am primit si eu la început de drum, și anume să urmărească tutoriale pentru că acum se găsesc și în limba română. Acolo pot vedea tehnicile necesare pentru realizarea jucăriilor amigurumi. Foarte important, la început să aleagă un fir mai gros și o croșetă potrivită pentru a lucra mai ușor. Să nu cumpere toate firele pe care le văd, pentru că nu au nevoie de ele și o să ajungă să facă o colecție, ca mine. Să înceapă cu proiecte ușoare, sunt ideale pentru începători, și să nu se sperie de greșeli, pot desface și reface fără probleme.
Știri din zonă
Prezența unui urs, semnalată vineri seara în comuna Săsciori. A fost transmis mesaj de avertizare RO Alert
Prezența unui urs a fost semnalată vineri seara, în jurul orei 20.45, în comuna Săsciori, a transmis IJJ Alba. A fost transmis mesaj de avertizare RO-Alert locuitorilor din zonă.

„La fața locului se deplasează de urgență echipajul de intervenție al Jandarmeriei Alba, aflat în serviciu, echipat corespunzător pentru alungarea animalelor de talie mare. Pentru prevenirea apariției unor situații de risc la adresa sănătății, integrității sau chiar a vieții populației din zonă, ISU Alba a emis mesaj Ro-Alert. Intervenția este în desfășurare. Vom reveni cu informații actualizate”, au precizat reprezentanții Jandarmeriei Alba.
Din Județacum o lunăCând pică Paștele ortodox și cel catolic în 2027, dar și în următorii ani | sebesinfo.ro
Mondenacum 10 luniMesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | sebesinfo.ro
Din Județacum 2 luniMesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | sebesinfo.ro
Actualitateacum 7 luniMESAJE, URĂRI și FELICITĂRI de Sfinții Mihail și Gavrill 2025. Trimite-le un SMS celor care își sărbătoresc onomastica | sebesinfo.ro
Actualitateacum 7 luniSfinții Mihail și Gavril 2025: Cui trebuie să îi spui „La mulţi ani” în această zi | sebesinfo.ro
Actualitateacum 11 luniMesaje de SFANTUL Ilie 2025. Urări, SMS-uri şi felicitări pe care le poţi transmite celor îşi serbează onomastica | sebesinfo.ro
Actualitateacum 2 luniNume de femei și bărbați care se sărbătoresc de Florii 2026 | sebesinfo.ro
Mondenacum 10 luniNume care se sărbătoresc de Sfânta Maria | sebesinfo.ro




















