În perioada 18-27 iulie 2025, la Mănăstirea Oașa, județul Alba, s-a desfășurat Tabăra Internațională Oașa – 2025, care a reunit peste 180 de tineri români din diaspora și din țară. Tabăra, aflată la a șaptea ediție, a fost organizată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa.

O ediție aniversară: 30 de ani de tabere la Oașa

Ediția din acest an a avut o semnificație aparte: aniversarea a 30 de ani de tabere la Mănăstirea Oașa.

– 30 de ani de întâlniri și apropieri întru Dumnezeu, sub același acoperiș ceresc;
– 30 de ani în care aici s-au țesut caractere, cu fibră duhovnicească;
– 30 de ani în care Oașa adună tineri care nu mai vor doar să aibă – ci să fie;
– Alți oameni, alte generații, alte povești – dar același loc, același Dumnezeu, aceeași rodire neîmbătrânită;
– La Oașa: la Dumnezeu acasă;

Tema și programul taberei

Timp de zece zile, tinerii veniți din țări precum Anglia, Germania, Austria, Franța, Olanda, Italia, Grecia, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Canada, Cehia, Spania și Republica Moldova au încercat să se integreze în programul mănăstirii prin participarea zilnică la Sfânta Liturghie, la activitățile gospodărești (ascultări), la conferințe, dialoguri duhovnicești, activități culturale.

În contextul canonizărilor care au avut loc în anul 2025, tabăra a avut ca temă Evocarea Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria. Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, a vorbit participanților despre „Cum i-am cunoscut eu pe Sf. Cuv. Cleopa și Paisie de la Sihastria”, iar Protos. Paisie Furdui, starețul Mănăstirii Bârnova (Iași), a adus o mărturie personală despre felul în care întâlnirea cu cei doi sfinți i-a schimbat viața, într-o întâlnire intitulată „Cuvânt cu putere multă: autoritate și smerenie la Sfinții Cleopa și Paisie”.

Participanții au vizionat și secvențe din documentarele TrinitasTV despre cei doi sfinți. Arhim. Iustin Miron și ierom. Pantelimon Șușnea au susținut un ciclu de conferințe intitulat „Tâlcuirea Psaltirii” și „Tâlcuirea Noului Testament”. Tabăra a oferit și momente artistice în cadrul unui concurs de poezie, muzică și dans. Fiecare țară din diasporă și fiecare zonă a țării au avut reprezentanții ei, iar încununarea momentelor artistice a fost făcută prin cântecele patriotice pe care tinerii le-au intonat și prin care și-au exprimat în mod firesc dragostea de neam.

Printre momentele speciale ale acestei ediții s-au numărat Concertul de pian și nai „Armonii pe lac”, desfășurat în amfiteatrul de pe malul Lacului Oașa și o drumeție montană pe Vârful Fetița. Punctul culminant al celor zece zile de program intens l-a constituit hramul mănăstirii, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, prăznuit pe 27 iulie. Evenimentul de anul acesta a fost înfrumusețat prin participarea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, care a rostit un bogat cuvânt de învățătură și i-a felicitat pe tinerii prezenți în tabără. Cu acest prilej, a fost adusă la Oașa o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, spre închinarea credincioșilor. Răspunsurile liturgice au fost date de participanții în tabără, îmbrăcați în costume populare.

Mărturii ale participanților

Iată câteva din mărturiile participanților de anul acesta:

„Din Tabăra Internaţională de la Oașa se pleacă, dar nu oricum. Se pleacă mai bogat în prietenie, mai lărgit la inimă, mai uimit de frumusețea diversității și mai recunoscător pentru ce ți se întâmplă. Particip pentru al treilea an consecutiv în tabără, fără să «sufăr» de monotonie, așa cum ar fi fost poate de așteptat. Fiecare ediție a Taberei mă fascinează la fel ca prima și îmi amintește că bucuria adevărată nu-i basm, ci realitate vie, atât de la îndemână nouă”. (Alina Prichici, Organizația Tinerilor din Sibiu);

„Participarea în Tabăra Internațională Oașa a fost mai mult decât o experiență unică, a fost o întoarcere la credință și la speranța de a mă întoarce acasă. Am venit pentru prima dată la Oașa, cu inima deschisă, dar fără a ști exact ce voi găsi. Nu mă așteptam ca această tabără să-mi schimbe atât de mult felul în care privesc oamenii, credința și… România. După 10 ani de străinătate, am trăit din nou acel «ceva» care mă ținea legat de țară. Acel motiv care apărea de fiecare dată când îmi era greu și visam să mă întorc. Am cunoscut oameni minunați, cu suflete calde și pline de credință, cum nu mai credeam că există. Parcă desprinși din povești. Am simțit liniște, iubire și prezența lui Dumnezeu în tot ce s-a întâmplat. Duhul din această tabără a fost parcă viu. Mulțumesc, Doamne, că se poate!”. (Marius Badea, Germania);

„Am fost plăcut surprins să descopăr interesul tinerilor de azi din străinătate de a-L cunoaște pe Dumnezeu, Ortodoxia și alți tineri cu preocupări asemănătoare! Este parcă ireal faptul că în lumea de azi mai există tineri cu astfel de interese. Vorba unuia dintre ei pe care l-am întrebat de ce a venit în tabără: «Ca să cunosc oameni normali!»”. (Bogdan Pleșa, Germania);

„Ce am simțit eu la Oașa este unic, în comparație cu toate celelalte locuri unde am fost: este iubirea de Dumnezeu și de aproapele, care a fost, este și sperăm că va rămâne veșnic în inimile noastre. Așa cum o cămilă parcurge drumuri lungi în desert, sub arșița soarelui, numai să ajungă la o oază, așa la Oașa sufletele noastre sunt întoarse de la cele lumești ca să se adape de la apa pe care ne-o dă Hristos — apa din care, dacă bem, nu vom mai înseta”. (Darius Patilea, Anglia);

„Experiența mea la Oașa? Divină. Un amestec de liniște, har, emoții curate și o profundă apropiere de Dumnezeu. Cu cât te adâncești mai mult în trăirea de aici – fie că mergi la ascultare, participi la slujbe sau rostești în taină rugăciunea inimii – cu atât simți cum sufletul se curăță și se luminează. La Oașa venim ca într-un spital pentru suflete. Munții, apa limpede, liniștea și aerul curat sunt o comoară dumnezeiască. Nu mai suntem în lume, ci trăim o viață aproape monahală: ne trezim dis-de-dimineață (cei mai viteji chiar pentru miezonoptică, slujba care începe după ora 3), facem ascultare, ne rugăm, cântăm, iubim și ne lăsăm iubiți de Dumnezeu. Oașa nu se povestește. Oașa se trăiește. Se simte. Se duce înapoi în lume ca o flacără care nu se stinge. Ca o rugăciune care nu se termină”. (Denisa Bordaș, Anglia);

„La început nu am vrut, dar Oașa mi-a schimbat inima. Am plecat spre tabăra de la Mănăstirea Oașa mai mult la insistențele mamei. Recunosc că nu aveam mari așteptări, iar primele zile mi s-au părut chiar foarte grele. Totul era diferit de ce eram obișnuit: program strict, telefonul mai puțin, slujbe lungi, liniște… prea multă liniște. Dar ceva s-a schimbat în mine, încet-încet… Am început să îi cunosc pe ceilalți, să vorbesc cu oameni care gândeau profund, care caută mai mult decât distracție pe moment. Am simțit că pot să râd sincer, că pot vorbi deschis… Am legat prietenii frumoase. Am fost sus pe munte și, în tăcere, parcă am simțit pentru prima oară cum bate inima naturii. Am simțit rugăciunea în suflet, nu doar în cuvinte. Oașa nu a fost doar o tabără. A fost un loc unde am început să mă descopăr, unde am învățat că liniștea nu e plictiseală, ci vindecare, că apropierea de Dumnezeu nu înseamnă închidere, ci libertate! La final nu a mai fost mama cea care m-a trimis. Eu eram cel care nu mai voiam să plec… Nu m-a forțat nimeni, dar ceva s-a aprins în mine. Am plecat cu inima mai ușoară și cu sufletul mai viu!”. (Roberto Sfirnaciuc, Franța);

„Tabăra de anul acesta s-a simțit diferit față de cea de anul trecut. Până acum, în aceste tabere am simțit pe deplin comuniunea și bucuria de a fi împreună cu Dumnezeu și cu atât de mulți tineri iubitori de Dumnezeu. Totuși, anul acesta a fost ceva mai mult. Tematica acestei tabere și-a făcut simțită din plin prezența, reprezentată de viața Sfinților Părinți Cleopa și Paisie de la Sihăstria. Anul acesta, duhul acestor Sfinți Părinți a plutit peste noi și ne-a ținut într-o îmbrățișare caldă și delicată. A fost o tabără în care liniștea, smerenia și ascultarea au domnit și ne-au arătat cum putem să ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine: tăcând, lucrând și jertfindu-ne în permanență pentru ceilalți. Aici nimic nu este la întâmplare și orice faptă, oricât de mică și nesemnificativă ar părea, este, de fapt, o piesă dintr-un puzzle uriaș, dar fără de care puzzle-ul nu ar fi complet. A fost o tabără a liniștii, o tabără unde am cunoscut cel mai bine ce înseamnă blândețea, liniștea și ascultarea, calități indispensabile oricărui creștin autentic. O tabără a cunoașterii adevărate de sine, asta aș spune despre ediția de anul acesta și asta le-aș transmite și celor care se gândesc să vină la Oașa pentru prima dată: să tacă, să lucreze și să se jertfească pentru ceilalți ca să vadă cu adevărat cine sunt”. (Carmen Afilipoae, Botoșani).

Oașa – locul unde tinerețea se întâlnește cu veșnicia

Într-un timp în care lumea pare să se grăbească mereu, la Oașa timpul încetinește – nu pentru a fugi de viață, ci pentru a o trăi cu adevărat. În tăcerea muntelui, în rugăciunea rostită la răsărit, în bucuria întâlnirii cu ceilalți și cu sine – tinerii au descoperit că Dumnezeu nu este departe, ci viu, prezent, așteptând răspunsul inimii. După 30 de ani de tabere, Oașa rămâne locul în care tinerețea se întâlnește cu veșnicia. Nu pentru a păstra ceva, ci pentru a dărui. Nu pentru a fugi din lume, ci pentru a o iubi mai curat. Oașa nu este o destinație. Oașa este o chemare. Și un început.

 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS