Anul 2020 va fi marcat la Sebeș de aniversarea celor 775 de ani scurși de la prima atestare documentară a orașului, de la prima mențiune scriptică a denumirii orașului, „Malembach” într-un document papal, emis la 22 februarie 1245, în contextul refacerii comunităților transilvănene după distrugerile provocate de Marea Invazie Mongolă (1241-1245).

În întâmpinarea acestei aniversări, Municipiul Sebeș a inițiat un adevărat program cultural-științific, animat de conferințe tematice, expoziții, lansări de carte, dublat de demersurile pe lângă Arhiva Apostolică a Vaticanului pentru obținerea unei reproduceri a documentului papal amintit, cu scopul diseminării acestuia în rândul comunității locale.

• Sebeșul la începutul secolului al XIII-lea

La începutul secolului al XIII-lea, Sebeșul era o mică așezare, întemeiată de coloniștii aduși de regalitatea maghiară din spațiul german, îndeosebi din zona Rinului, în jurul căreia gravitau o serie de așezări locuite de populația românească. O primă mențiune documentară a zonei, în jurul căreia s-au născut o serie de teorii și dezbateri încă nefinalizate, datează din anul 1224 când, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis celebra „Diplomă Andreană” (cunoscut în literatura germană drept „Hrisovul de aur al sașilor transilvăneni”), în care au fost stabilite privilegiile de care urmau să se bucure coloniștii germani și teritoriul asupra căruia acest document producea efecte. Astfel, în acest context, este pomenită și „terra Siculorum terrae Sebus”, a cărui localizare nu a fost stabilită cu precizie, istorici precum Ferdinand Baumann, Georg Friedrich Marienburg, Ioan Cavaler de Pușcariu sau Călin Anghel vehiculând mai multe ipoteze, cea mai plauzibilă fiind aceea conform căreia documentul făcea referire la zona Sfântu Gheorghe (Sepsi).

În contextul distrugerilor provocate de hoardele mongole care s-au abătut asupra Transilvaniei, începând cu anul 1241, Sebeșul a fost atacat și distrus. În urma acestui episod, de tristă amintire până în zilele noastre, Sebeșul și-a făcut intrarea pe scena istoriei scrise, locuitorii, în frunte cu parohul Theodoric, adresându-se Sfântului Scaun. Faptul că a existat această plângere/scrisoare poate fi dedus din faptul că în anul 1245, la 22 februarie, papa Inocențiu al IV-lea, refugiat la Lugdunum (Lyon) pe fondul conflictului cu împăratul romano-german Frederic al II-lea de Hohenstaufen, i-a răspuns preotului Theodoric, în următorii termeni: „Iubitului fiu Theodoric, preot în Sebeș și canonic de Sibiu în Dieceza transilvană […] Deoarece veniturile pe care le ai în părțile Ungariei au fost nimicite de furia tătarilor și nimic sau foarte puțin aduni din ele, noi, binevoitori cucernicelor tale rugăminți, prin puterea celor de față îți îngăduim ca pe lângă veniturile pe care le ai, să poți primi în chip legiuit și altul, chiar dacă ar fi o parohie dacă ți se îmbie potrivit canoanelor și să poți păstra liber împreună cu ele fără împotrivirea conciliului general” (traducerea din limba latină a fost preluată din volumul Documente privind istoria României, Seria C „Transilvania”, volum I (1075-1250), București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1951, p. 326).

Astfel, din lecturarea acestor rânduri, care menționează pentru prima dată denumirea latinizată a orașului, „Malembach”, se poate constata dimensiunea distrugerilor provocate de invazia mongolă și situația dificilă în care se afla comunitatea Sebeșului, precum și faptul că preotul Theodoric era împuternicit să colecteze și veniturile altor parohii pentru a putea sprijini reconstruirea orașului. Beneficiind de acest privilegiu, comunitatea Sebeșului a putut demarca proiectul refacerii bisericii, căreia i-au adăugat prima fortificație de piatră, în jurul acesteia formându-se nucleul orașului.

• Documentul de atestare documentară a Sebeșului, din nou acasă

Păstrată în Arhiva Apostolică a Vaticanului (Seria „Registra Vaticana”, volum 21, f. 157v), valorificată în paginile unor colecții de documente (precum colecția Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, volum I, editat de Franz Zimmermann și Carol Werner, Sibiu, 1892, pp. 71-72, colecția Documente privitoare la istoria românilor, volum I, editat de Eudoxiu de Hurmuzaki, București, 1887, p. 219 sau colecția Documente privind istoria României, Seria C „Transilvania”, volum I (1075-1250), București, 1951, p. 326), într-o formulă transcrisă sau tradusă în limba română, scrisoarea papei Inocențiu al IV-lea a fost pentru multă vreme un document cunoscut unui public restrâns și specialiștilor care s-a aplecat asupra studierii istoriei orașului Sebeș.

Grație schimbului de corespondență dintre Municipiul Sebeș și Arhiva Apostolică a Vaticanului, documentul amintit a revenit „acasă”, sub forma unei replici digitale, care urmează a fi prelucrată și expusă, la loc de cinste, în Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, pentru a putea fi admirat de publicul larg.

• Manifestări culturale dedicate aniversării celor 775 de ani de atestare documentară a Sebeșului

Pentru anul 2020, agenda cultural-educativă a Municipiului Sebeș cuprinde o serie de manifestări dedicate aniversării celor 775 de ani de atestare documentară. Pe parcursul anului vor fi organizate conferințe, lansări de carte, expoziții tematice, găzduite de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș și Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, care vor avea în centrul lor copia scrisorii papei Inocențiu al IV-lea, la care sunt așteptați toți membrii comunității.

O primă manifestare din șirul celor programate pentru acest an, a avut loc joi, 20 februarie 2020, în sala „Gheorghe Maniu” a Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș. Gândit sub forma unei conferințe, evenimentul intitulat „Sabesium a vico ad civitatem. 775 de ani de la atestarea documentară a orașului Sebeș” a prezentat, prin intermediul specialiștilor invitați, parcursul istoric al orașului Sebeș, de la prima atestare documentară, până în zilele noastre.

Drd. Mihai-Octavian Groza,
Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News