Astăzi, 22 februarie 2022, se împlinesc 777 de ani de la atestarea documentară a orașului Sebeș, localitatea fiind menționată pentru prima dată într-un document oficial în anul 1245, cu numele Malembach, la scurt timp după invazia tătarilor din 1241.

Cu toate că atestarea datează de la jumătatea secolului al XIII-lea, așezarea exista însă, cel mai probabil, din veacul anterior, tradiția orală locală reținând anul 1150, ca dată a fondării sale.

Cu toate că evoluția localității a fost afectată de distrugerile provocate de hoardele mongole, în câțiva ani efectele acestora abia mai erau vizibile. În deceniile care au urmat au fost finalizate lucrările de construcție a bisericii parohiale și s-a edificat o capelă, cu hramul Sf. Iacob, în apropierea acesteia. De asemenea, se presupune că fortificația din jurul bisericii a fost ridicată în aceeași perioadă.

Începutul secolului al XIV-lea a însemnat pentru Transilvania o perioadă extrem de favorabilă din punct de vedere economic, fiind favorizate în special localitățile în care producția de bunuri meșteșugărești și comerțul primau în fața îndeletnicirilor cu caracter agricol. Până la jumătatea acelui veac au fost atestate cu statutul de oraș (civitas) numeroase localități ardelene, cele mai multe dintre ele fiind situate în zona de colonizare săsească din sudul Transilvaniei. Între aceste localități s-a numărat și Sebeșul, menționat ca oraș în anul 1341. Dobândirea acestui statut demonstrează că localitatea înregistrase între timp progrese remarcabile atât în plan economic, cât și social și instituțional.

În oraș se derula o prosperă activitate meşteşugărească ce poate fi dedusă şi din documentul din anul 1376, prin care se înnoiau statutele breslelor din Sibiu, Sighişoara, Orăştie şi Sebeş. Au fost menţionate, cu acest prilej, 19 bresle cu 25 de branşe, dar este posibil ca la Sebeş să nu fi existat toate. Forţa economică a localității poate fi dedusă însă şi din dimensiunile impresionante ale corului gotic, ridicat între 1360 şi 1382, la extremitatea estică a vechii biserici romanice, ca o primă etapă dintr-un plan ambiţios de înlocuire a acesteia cu una nouă, de tip hală, realizată în maniera goticului târziu. De asemenea, în anul 1387, oraşul a obţinut privilegiul de a se înconjura cu ziduri de apărare din piatră, iar lucrările de construcţie a fortificației urbane au început imediat, ducând la suspendarea activităţii şantierului bisericii.

Până la sfârşitul secolului al XIV-lea, dezvoltarea localităţii s-a estompat însă, iar la începutul celui următor Sebeșul şi-a pierdut statutul de oraş, fiind amintit în documente ca târg (oppidum). Declinul localităţii s-a accentuat în secolul al XV-lea şi ca o consecinţă a acţiunii unor evoluții economice pe care localitatea nu a putut să le gestioneze, iar după cucerirea sa de către turci, în anul 1438, nu a reuşit să mai depăşească modesta condiţie de târg. Situația s-a stabilizat abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când localitatea a redobândit statutul de oraș liber regal.

Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș & Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News