Castelul Martinuzzi din comuna Vinţu de Jos, care a fost construit peste o veche mănăstire dominicană de guvernatorul Gyorgy Martinuzzi, în secolul al XV-le  şi este actualmente considerat unul dintre cele mai frumoase monumente al Renaşterii din Transilvania, a ajuns o ruină şi este aproape de dispatiție dacă nu va fi reabilitat.

Ruina şi terenul aferent a trecut din proprietatea comunei Vinţu de Jos în patrimoniul Arhiepiscopiei romano-catolice şi se doreşte atragerea fondurilor europene pentru conservarea acestuia. Din Castelul Martinuzzi a rămas în picioare doar zidul de nord, un turn şi poarta, ruinele acestuia devenind adăpost pentru animale.

Clădirea a făcut parte, în anul 1.550 din domeniul lui Gyorgy Martinuzzi, episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei. Are o rezonanţă sumbră pentru că aici a fost asasinat guvernatorul din ordinul generalului Castaldo, a stat închis, iar apoi a fost ucis domnul Moldovei, Aron Tiranul.

În interiorul castelului a existat anterior o Biserică Dominicană, a cărei navă a fost regăsită paralel cu latura de nord. A fost descoperită şi o intrare în navă, dinspre nord, respectiv dinspre drumul principal de circulaţie, medieval, dar şi contemporan. Intrarea a fost realizată printr-o evazare de la interior spre exterior, fără nici un fel de elemente decorative. Pragul a fost realizat din cărămizi romane, alternate cu cărămizi medievale şi pietre.

Castelul este una dintre cele mai celebre ruine din Transilvania, iar trecutul lui se întrepătrunde cu istoria conducătorilor imperiului Austro-Ungar, şi chiar cu personalitatea împărătesei Maria Tereza. O legendă spune că împărăteasa a comis mai multe crime, victimele fiind, se pare, tocmai bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor.  “Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poartă castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o camera de la etaj şi îi poftea să între acolo. După ce bărbatul îi trecea pragul, împarateasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele, iar omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus”, spune legenda.

Potrivit cronicarului medieval Wolfgang Lazius, cardinalul Martinuzzi avea o avere însemnată, provenită în mare parte din confiscarea unei comori descoperite de nişte pescari.

Potrivit legendei, în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă.bAtunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului. Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi galbeni.

Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach.

Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.

Se povesteşte că în decembrie 1.551 la reşedinţa guvernatorului a venit în vizită generalul spaniol Castaldo, omul de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg, şi că, într-o noapte, un grup de soldaţi ce-l însoţeau pe general l-au asasinat. După moartea acestuia castelul a fost jefuit, găsindu-se numai 2.000 de monede de aur din tezaurul descoperit în apele Streiului.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News