Psihologul Mădălina Arion, din Sebeș, despre posibilele avantaje ale izolării sociale impuse de noul coronavirus și cum poți face față crizei • Este nevoie să ne întoarcem la noi, la familie, să înțelegem că „a avea” nu este egal cu „a fi”

Trăim la momentul actual o perioadă în care psihologia individuală este redusă la instinctele primare și se transformă în isterie colectivă cu tot felul de manifestări, atât ridicole cât și absurde. Oamenii reacționează în fața absurdului cu un umor fantastic (e plin de glume pe tema coronavirusului), dar în egală măsură, par să fie și precauți. Inconștientul colectiv al lumii este impregnat de panică, o panică care pe un fundal de personalitate anxios, amplifică frica, la depresivi se amplifică depresia, la cei cu tulburări de somn, calitatea somnului scade. Ceilalți, care nu manifestau simptome psihologice, pot manifesta acum, pentru că nevroza colectivă pare să se afle în forma acută.

În felul acesta, actual, oamenii nu mai fug să cumpere măști de protecție sau suplimente pentru imunitate, ci caută somnifere, anxiolitice sau antidepresive, parcă mai intens ca înainte. Cred că nu există nicio pilulă magică pe care sa o înghiți și să treci prin pandemie ca și cum nu ar fi. Însa cred că autoeducația, contactul sănătos cu tine, te poate face să supraviețuiești vremurilor tulburi.

Odată cu apariția virusului a apărut ca și măsură de precauție, izolarea. Astfel, oamenii se gândesc și la boală, și la incapacitatea de a se desfășura liber, și la prăbușirea economiei. De aici se propagă isteria și apare contagiunea psihică a unor simptome fizice pe care unii pacienți le vor manifesta, iar alții le vor prelua prin imitație. Și e foarte simplu să fie așa, pentru că pe un fundal media în care sunt prezentate simptome zilnic, mintea umană are tendința să le preia și să le manifeste! Boala în sine e reală, totuși!

• Cum supraviețuim în case în zilele acestea?

Noi, oamenii suntem ființe adaptative, și oricâtă suferință ar fi, găsim resurse să ne adaptăm la mediu și să supraviețuim. Cei care locuiesc la curte par mai privilegiați, iar cei din apartamente mai dezavantajați, însă nu e neaparat ața. Cine știe să se bucure de concediu, știe ce să facă cu zilele în izolare, iar cine nu a stat cu el însuși niciodată, ci a epatat, manifestă inconfort, oriunde ar avea locuința. Virusul acesta ar putea demonstra că este nevoie sa ne întoarcem la noi, la familie, ca “a avea” nu este egal cu “a fi”.

Din rolul de părinte, este nevoie sa găsești resurse în tine prin a-ți manifesta blândețea către copii, orice vârstă ar avea ei. Copiii ca și adulții, vor simți stresul de pe fundal. Vor fi iritați că nu mai au libertate de mișcare și că trebuie să fie distanțați social. Cei mai mici vor plânge și vor fi furioși când vor afară la parcul de joacă dar nu prea ai cum să-i scoți. Și, în felul acesta, le transmitem din rolul de părinți, oricat de provocatori ar fi, realitatea. Nu e niciodată prea devreme ca ei să știe că în realitatea de acum trăim o răspândire rapidă a unui virus care ne poate pune în pericol sănătatea, iar pentru asta trebuie să stăm în casă. În felul acesta îi învățăm măsuri de igienă, de protecție și le transmitem siguranță.

Din rolul de adolescent este important să se știe că aceste vremuri pot fi clipe de introspecție, de dezvoltare personală, prin lectură, prin exerciții fizice ușoare. Amintesc că jocurile pe calculator nu hrănesc mintea în niciun fel, și ca pe lângă relaxarea prin joc, pot face pentru ei activități responsabile. Nu e târziu pentru a perfecționa o limbă străină, nu e târziu pentru a citi din lectura propusă la școală, nu e târziu să învețe programare, sau să se facă ordine în spațiul personal. Statul acasă poată să îi scoată pe elevi din ordinea firească a vieții, să le permită să se trezească la ce oră doresc, să mănânce când doresc, să lenevească în pat. Dezordinea din activități va cauza implicit și o dezordine a minții, iar de aici mai e doar un pas prin a manifesta o simptomatologie patologică ulterior. Momentan le este luat ceea ce aveau, libertatea, iar asta poate fi frustrant, dar poate fi și o oportunitate de a se structura ca și personalități sănătoase. Tine si de ei, si de mediul lor, si de ghidajul familiei ca tinerii sa iasa frumosi prin interior dupa acest episod. Nu neapărat prin prelegeri de la părinți, cât prin modelul de viață sănătos pe care îl poate transmite familia.

Din rolul de angajat/anteprenor se poate ca starea de acum să te facă să ai gânduri despre cum vei plăti datoriile, despre cum vei mai avea un loc de muncă, despre cum îți vei menține afacerea. Criza financiară care va urma, poate realinia valorile societății. Dacă tendința este să se vadă partea neagră a situației, tristețea, panica sau furia te poate cuprinde. Dacă permiți ca viața să-și desfășoare cursul fără să vizionezi un viitor sumbru, poți sta liniștit, pentru că așa cum toate crizele au trecut și asta va trece. Unde este atenția noastră, acolo este și energia noastră, iar starea pe care o vom simți în corp va fi pe măsură. Dacă gândim la dezastru, neliniștea ne cuprinde, dacă ne preocupăm de eficiența noastră, vom fi bine. După orice prăbușire poate exista o nouă construcție. Oricând o poți lua de la zero, este important acum să absorbi șocul, să-l accepți și să te dai din calea virusului.

Pentru persoanele varstnice recomand reducerea timpului petrecut la știri. Tonul alarmant al jurnaliștilor când transmit informații despre virusul nou, poate crea frică.

Activitățile solitare de acum nu sunt neaparat inconfortabile, ținând cont că generația mai în vârstă a trecut de-a lungul timpului prin situații catastrofice. Înțelepciunea, care le aparține celor trecuți prin viață, și la care apelez, să-i ajute să-și păstreze mintea senină, chiar dacă veștile rele par să fie la orice pas. Statul în casă îi ferește de boală. Să apeleze la cei mai tineri pentru hrană, medicamente, fără jenă. Sunt multe grupuri de suport în această perioadă, inclusiv autoritaățile locale le vin în sprijin.

Dacă faci parte din cei din prima linie de luptă, adu-ți aminte că ești om, că ești părinte, că ești fiu sau fiică. Te poți întoarce acasă după muncă epuizat, frustrat, speriat sau trist. Manifestarea balastului emoțional acasă îi poate face pe ai tăi să trăiască o stare de nedreptate. Nu e vina celor dragi că sistemul sau virusul iți întinde nervii la maximum. Așa cum e nevoie de o igienă riguroasă a mâinilor și suprafețelor, tot așa e nevoie și de o igienă mentală.

În relațiile toxice, călăul își face imperiu în sufletul victimei, pentru că izolarea le oferă posibilitatea asta. Femeile, copiii sau bătrânii agresați în această perioadă, pot trăi intensități emoționale dure. Există specialiști în țară care le oferă sprijin, însă cele mai multe victime ascund realitatea sau le este imposibil să ceară ajutor. Acolo cred că e cel mai trist.

Pentru suport psihologic particular, oamenii pot apela la psihologi telefonic sau online. Confidențialitatea este păstrată în orice condiție. Le recomand celor care simt că au nevoie de sprijin dar se simt rușinați, să ceară ajutor, să o facă chiar și sub anonimat, mai ales că la nivel de județ s-a alcătuit un grup de specialiști voluntari în parteneriat cu Crucea Rosie.

Aș încheia prin a zice că este inutil să-ți risipești zilele pe panică și stres, ci recomand ca timpul să fie petrecut cu sens.

Mădălina ARION,
psiholog&psihoterapeut

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News