Exponatul lunii august este paloșul de călău al orașului, o piesă rară și valoroasă care face parte din colecția muzeului încă din anul 1958.

Valoarea ei este dată de raritatea acestui tip de armă, precum și de inscripțiile și simbolurile existente pe lamă. Paloșul are lungimea totală de 104 cm, iar lama, măsurând 83,3 cm, este confecționată dintr-un oțel de bună calitate, având vârful rotunjit și două tăișuri. Secțiunea acesteia este ovală, având lățimea la bază, lângă gardă, de 4,5 cm, îngustîndu-se spre vârf, unde măsoară 4 cm.

Pe o față a lamei sunt reprezentate, prin gravare, o spânzurătoare cu doi stâlpi, iar pe cealaltă roata de execuție cu șase spițe fixată în vârful unui stâlp. Între cele două simboluri gravate pe lamă și gardă, pe ambele feţe, este reprezentat câte un craniu, fără maxilarul inferior, așezat pe două femure încrucișate, fiind încadrate de o inscripție în limba germană cu caractere gotice: „WILS DV /[e]NTFLIEN[en] /[d]EN GERVCH[t]”, textul continuând pe cealaltă faţă a lamei: „[h]VTTE DI[ch]/[t]HVE KEI[n]/[b]OSES NIC[ht]” („Dacă vrei să scapi de judecată / păzeşte-te să nu faci niciun rău”). O altă parte a inscripţiei, situată sub capul de mort, este ilizibilă, excepţie făcând primul rând al acesteia, care consemnează anul 1463.

În ceea ce priveşte datarea piesei, lama este specifică secolului al XV-lea, însă garda şi butonul cu care se termină mânerul, bogat decorate, indică faptul că paloşul a trecut printr-o reparaţie în secolul al XVII-lea, când garda şi mânerul au fost înlocuite, probabil din cauza uzurii, ocazie cu care au fost gravate inscripţiile şi craniile amintite mai sus.

Sebeşul, în calitatea sa de oraş liber regesc, statut pe care l-a deţinut în repetate rânduri în secolele XIV-XVIII, avea şi privilegiul ius gladii, adică dreptul de a pronunţa şi de a executa sentinţa capitală. Dobândirea acestui drept, anterior anului 1463, a fost o consecinţă firească a progreselor economice şi instituționale pe care localitatea le-a înregistrat începând cu secolul al XIV-lea.

Sentinţa capitală putea fi dusă la îndeplinire în trei moduri – spânzurare, zdrobire cu roata sau decapitare – în funcţie de statutul social al făptuitorului şi de gravitatea delictului. Astfel, infractorii cu o stare socială modestă erau executaţi prin spânzurare, iar pentru infracţiunile grave – care trebuiau pedepsite aspru, pentru a constitui exemple – se recurgea la zdrobirea cu roata. În schimb, delictele grave comise de nobili sau de patricieni erau pedepsite prin decapitare. Un călău priceput, mânuind un paloş de bună calitate şi bine ascuţit, oferea condamnatului o moarte rapidă şi demnă, pe măsura statutului pe care-l deţinea.

Execuţiile prin decapitare erau publice şi se desfăşurau în Piaţa Mare a oraşului, sub privirile curioşilor, iar cele prin spânzurare erau duse la îndeplinire în afara oraşului, în partea de est a acestuia, pe un mic promontoriu, numit Gorgan, în zona gării de azi.

Sentinţele erau duse la îndeplinire de călăi plătiţi în acest sens, în Transilvania fiind recrutaţi frecvent din rândul unor persoane aflate la periferia societăţii. Nu cunoaştem nume de călăi care au activat în orașul nostru, cu excepția lui Grancea Rakoczy, cel care i-a executat la Alba Iulia pe Horia, Cloşca şi Crişan și care, în acea perioadă, trebuia să pună în aplicare câteva sentințe capitale în Sebeș. Cu toate acestea, în tradiţia orală se păstrează denumirea de „Casa Călăului” dată imobilului din capătul Sachsgasse (str. I. L. Caragiale), fostul turn al porţii de nord.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News