Sergiu Medean a fost preot şi protopop ortodox al Sebeşului, între 1895 şi 1938. Personalitate marcantă a orașului, a fost implicat în viața socială şi culturală a comunității românești. Încă din perioada studenției, la Seminarul Teologic Andreian din Sibiu, a început să se remarce prin atitudinea sa proromânească publicând, în calitate de colaborator, în revista manuscrisă „Musa”.

Și-a început activitatea preoțească ca protodiacon la Sibiu, în anul 1886, iar șase ani mai târziu era preot la Sebeş, din 1895 ocupând funcția de protopop. Stabilit la Sebeş, nu a stat deoparte, implicându-se în mișcarea de emancipare a meseriașilor şi comercianților români din localitate, depunând eforturi, încă din anul 1892, pentru înființarea Reuniunii „Andreiana” pentru meserii şi industrie din Sas-Sebeş, în ciuda șicanelor autorităților vremii, după cum mărturisea „[…] noi numaidecât am înaintat statutele spre aprobare, dar speranțele noastre în curând trebui să sufere o lovitură, căci aprobarea statutelor ni se denegă. De trei ori le-am așternut spre întărire până când la acest an, în 19 mai, am fost fericiți de a primi statutele întărite”.

Promovarea meseriilor şi a industriei în cadrul comunității românești era o problemă de mare actualitate pentru sfârșitul secolului al XIX-lea, impusă de necesitatea formării meseriașilor români, care să contribuie la progresul comunității. Implicarea lui Sergiu Medean a fost mai mult decât binevenită, fapt care i-a determinat pe membrii reuniunii să-l aleagă președinte ad-hoc. Ulterior, după ce funcția a fost preluată de preotul Zevedei Mureșan, Sergiu Medean a devenit membru de onoare al reuniunii.

A fost victima represiunilor întreprinse de autoritățile maghiare, fiind arestat, deportat şi deținut la Rust-Şopron, din 29 august 1916 până în 13 martie 1917. Întors la Sebeş, a fost delegat de drept la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia şi conducător, alături de protopopul greco-catolic Ioan Simu, al delegației românești la acest eveniment, urmându-i acestuia la conducerea Consiliului Național Român din Sebeş, în perioada 31 decembrie 1918 – 13 februarie 1919.

După Unire, a continuat să activeze pe plan spiritual, cultural şi chiar sportiv, din anul 1927 devenind membru de onoare al clubului sportiv ,,Avântul” din Sebeş. S-a pensionat în anul 1931 şi s-a stins din viață șapte ani mai târziu, la 20 iulie 1938, fiind înhumat în cimitirul ortodox din Sebeş.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News