Fortificația Municipiului Sebeș, rămasă cunoscută în literatura de specialitate ca singura cetate orăşenească despre care s-a păstrat un document oficial de construcţie (datând din 1387) – este un prototip arhaic în sistemul defensiv urban din Transilvania şi în cadrul ei s-au conservat cele mai multe elemente originale care datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea.

În anul 1438, când oraşul a fost cucerit de către turci, exista aici o fortificaţie înzestrată cu turnuri de apărare. Construcţia ei nu se încheiase, ipostază care ar putea explica de ce oficialităţile au preferat să predea oraşul fără luptă. Pentru a contracara poziţia strategică total nefavorabilă, incinta a fost înconjurată de şanţuri inundate şi de lacuri, ca elemente defensive suplimentare.

În secolul al XVII-lea, în dreptul porţilor de est şi de vest, au fost construite două barbacane de forma unor potcoave, cu rolul de a întări aceste puncte de acces. Fortificaţia are forma unui dreptunghi cu colţurile rotunjite şi este dispusă în jurul oraşului interior, delimitând centrul istoric al Sebeşului, cu o suprafaţă de aproximativ 20 ha.

Incinta, cu un perimetru de 1700 m, este alcătuită din ziduri din piatră ce nu depăşesc 7 m în înălţime şi 1,50 m în grosime. În partea superioară a zidurilor există un parapet, cu înălţimea de până la 2,20 m, prevăzut cu creneluri, merloane şi ferestre de tragere. La baza parapetului, spre interiorul incintei, era amplasat drumul de strajă, sprijinit pe console din lemn şi, în unele porţiuni, pe arcade.

Fortificaţia cuprindea, pe lângă curtine, turnurile de apărare, porţile oraşului şi barbacanele amintite, dezafectate în secolul al XIX-lea. S-au păstrat şase dintre turnurile cu care a fost înzestrată fortificaţia: Turnul Croitorilor (sau al Studentului), Turnul Cizmarilor, Turnul Porţii de nord, Turnul Porţii de vest, Turnul poligonal și Turnul semicircular.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News