Programul acestei întâlniri tematice a fost coordonat de domnul arhitect Cordoş Dorel, din Sighetu Marmaţiei, care i-a îndrumat pe participanţi (arhitecţi, studenţi la arhitectură, la design interior sau peisagistică) în tot demersul lor, lansând în cadrul taberei şi o carte numită „Nobleţea Marginii”, la care a muncit alături de dl. prof. Ion Petrovai şi alţii.

Pe parcursul taberei s-a urmărit studiul unui obiect de arhitectură, o fântână din apropierea mănăstirii, cu gândul de a concretiza această etapă de cercetare, purtată pe mai multe paliere, într-un proiect de reamenajare a fântânii, precum şi spaţiul din imediata ei apropiere, asfel încât spaţiul să invite la zăbovire.

Pe lângă discuţiile purtate legate de arhitectura vernaculară, despre importanţa conlucrării cu materiale locale, participanţii au avut parte şi de conferinţe ţinute de arhitecţi de seamă ai ţării şi din străinătate. Astfel, domnul arhitect Gokay Deveci, din Scoţia, ne-a vorbit despre metode de eficientizare energetică a proiectelor întreprinse; dr. Ramona Costea şi Tiberiu Teodor-Stanciu, arhitecţi şi asistenţi universitari la Facultatea de Arhitectură G. M. Cantacuzino din Iaşi ne-au împărtăşit detalii legate de activitatea lor în cadrul facultăţii şi altele dinafara sferei proiectării; Adriana Gheorghiescu, arhitect cofondator la Miolk-Iaşi ne-a demonstrat cum o casă există chiar înainte de a fi construită, în sensul în care dacă eşti atent la terenul pe care intervii şi îi asculţi semnalele, el te invaţă exact cum trebuie aşezată şi ridicată acea casă; Mihai Popescu de la Twinsstudio – Bucureşti, cel mai vestit şi premiat designer de interior din România ne-a prezentat întreg procesul parcurs prin care a trecut Restaurantul Fain din Sibiu până să ajungă la stadiul actual, iar Alexandra Berdan, arhitect fondator A+Noima, ne-a vorbit despre cel mai mare şi cel mai mic proiect realizat în cadrul biroului, despre arhitectură industrială şi despre cum o fabrică poate să fie locul în care abia aştepţi să ajungi la muncă, dacă e gândită şi proiectată cu drag şi atenţie pentru toţi utilizatorii.

Pentru a se putea conecta la spaţiul în care aveau să intervină, participanţii au fost în mai multe drumeţii pe vârfurile montane din jurul mănăstirii şi au participat la slujbele din cadrul acesteia.

La finalul taberei, grupele create şi-au prezentat proiectele propuse, urmând ca, în urma mai multor discuţii şi cu părinţii mănăstirii, să se hotărască cum va fi realizată anul viitor, tot cu ajutorul participanţilor, această remodelare a fântânii existente şi a spaţiului din jurul ei.

Iată ce a declarat Ecaterina, una dintre participante: „Provocarea numărul unu a fost folosirea materialelor locale. Provocarea numărul doi a fost să facem echipă cu străini, dar ne-a reuşit. Am devenit prieteni. Prin schiţe, machete şi poveşti de concept, fiecare s-a exprimat cum a ştiut mai bine. Ne-am alimentat cu combustibil puternic prin invitaţii care ne-au super inspirat. Zi de zi, am avut ceva de învăţat şi s-au deschis noi orizonturi. Excursiile de pe vârfurile din apropiere ne rămân în suflet, ca toată experienţa, de fapt. Pe lângă propunerile duse într-un stadiu avansat, rămânem cu o experienţă bogată. Pune arhitecţi din toate colţurile ţării într-o cameră, dă-le o temă, timp şi lasă-i să te surprindă. Mediul ne-a fost prielnic şi a înclinat balanţa în favoarea noastră. Aşa-i la Oaşa. E greu de ajuns, dar merită! Chiar merită!”