Sâmbătă, 1 februarie 2025 se împlinesc 177 de ani de la nașterea lui Sava Henţia, cel mai important pictor român originar din zona Sebeșului. Născut la Sebeșel, jud. Alba, Sava Henția a fost un pictor realist, grafician, muralist şi ilustrator de carte, cunoscut mai ales ca portretist, cele peste 500 de portrete cunoscute, consacrându-l ca maestru al acestui gen.

Între 1865 şi 1870, Sava Henția a studiat la Școala de Belle Arte din București, avându-i ca profesori pe Gheorghe Tattarescu şi Theodor Aman. De această perioadă se leagă documentul ales ca exponat al lunii februarie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş. Este vorba despre o adeverință medicală eliberată ca urmare a evaluării stării de sănătate a tânărului Sava Henția, al cărei text îl redăm integral în rândurile care urmează:

„Certificatu Medicalu / În urma invitaţiunei făcute de către Dnu Director alu Scolu de Belle-Arte din Bucureşti, spre a determina starea sănătaţii elevului dintr’acea scola, Savu Hinţia, afirmu că într’adevar elu este lipsitu de Ausu şi de Vorbă şi prin urmare’i este imposibile s’a se ocupa de cîtu de specialitatele ce au de scopu imitatiunea. /1867 – 12 septembrie / Doctoru / Marcovici / Profesoru de Anatomie la Scola De Belle Arte din Bucureşti”.

Rezumând conținutul adeverinței, medicul Marcovici, care era şi profesor de anatomie la Institutul de Belle-Arte, l-a examinat pe studentul Sava Henţia, în vârstă atunci de 19 ani, pentru a certifica pe cale medicală faptul că acesta era surd şi mut și, prin urmare, era scutit de materiile care se predau la institut, altele decât desenul, Sava neputând urma cursurile la fel ca şi colegii săi.

Sava Henția nu s-a născut cu această dizabilitate, el a fost un tânăr normal, însă, plecat la București, la unchiul său Zaharia Dănciulescu pentru a-l ajutat în atelierul fotografic pe care acesta îl deținea, s-a îmbolnăvit în urma deselor inundații ale Dâmboviței. Situația era frecventă primăvara, când zăpoarele de gheață înfundau albia râului, fenomen surprins inclusiv în presa vremii: „[…] Căsuțele şoldii, […] adăposteau pe la 1864 mahalagii de tot felul, de la negustori mărunți până la felceri şi amploiaţi [angajaţi]. De multe ori când, prin martie, apa asta leneșă se umplea, ea intra până în casele oamenilor, șubrezindu-le, lăsând în urma ei mâl şi molimi. Nimeni, niciodată, dintre cei mari nu venise să vadă pacostea aceasta. Oamenii, de cum creștea Dâmbovița, se trăgeau în camerele dinspre poarta, apoi urcau în cele două camere de deasupra, apoi în pod […]”. În urma unor astfel de episoade Sava Henţia s-a îmbolnăvit de febră tifoidă pentru vindecarea căreia a fost tratat cu chinină, în exces, fapt care i-a provocat surzenia.

După absolvirea institutului de Belle-Arte de la Bucureşti, a beneficiat de o bursă la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris, unde l-a avut ca îndrumător pe pictorul Alexandre Cabanel. La scurt timp după întoarcerea în țară, s-a căsătorit şi s-a stabilit la Bucureşti, unde, începând din anul 1875, a activat ca profesor de desen şi caligrafie la Azilul „Elena Doamna”.

A participat la Războiul de Independență (1877-1878), în calitate de „pictor de front”, alături de Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea şi Carol Popp de Szathmári, realizând numeroase desene și uleiuri care au ca tematică acest război, dar și scene din spatele frontului, lucrări care au fost achiziționate pentru colecția regală. A murit în anul 1904, la București, lăsând în urma sa o operă bogată (peste 500 de portrete, compoziții istorice, peisaje, naturi statice etc.) rezultatul unei activități artistice diverse şi susținute.

Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica”, deține una dintre cele mai importante colecții de tablouri semnate de Sava Henţia, care numără 46 de lucrări, toate aceste opere fiind reprezentative pentru activitatea sa între anii 1871 şi 1902.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS