Exponatul lunii februarie 2024 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş este portretul Aureliei, fiica cea mai mică a pictorului Sava Henţia, imortalizată de artist atunci aceasta avea vârsta de 6 ani.

Lucrarea, cu dimensiunile de 40 x 30 cm, este semnată şi datată stânga-jos, cu ocru, „S. Henţia, 1894”, și a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1979, în urma transferului unui lot de tablouri de la Consiliul Culturii şi Educației Socialiste.

Din fundalul negru al lucrării, se desprinde bustul delicat al copilei care poartă o rochiță bordo cu umeri bufanți şi cu gulerul la baza gâtului, după moda vremii. Chipul îi este încadrat de părul castaniu închis, tuns cu breton, care-i cade pe umeri, și prins cu o bentiță asortată cu rochița, legată pe creștet cu o fundă. Chipul luminos şi limpede al copilei, întors ușor spre dreapta şi puternic iluminat, contrastează cu fundalul sobru al lucrării. O șuviță ieșind din breton accentuează aspectul copilăresc şi ludic al chipului. Sprâncenele, de aceeași culoare cu părul, ușor îngroșate la bază, se arcuiesc delicat reliefându-i ochii mari şi negri plini de candoare. Nasul fetei este fin redat, iar buzele, de un roz pal, sunt delicat conturate. Privind chipul copilei, se simte afecțiunea paternă care l-a animat pe artist atunci când a pictat portretul, gingășia şi inocența redării constituind începutul unei linii de manifestare artistică în care va excela, după Sava Henția, Nicolae Tonitza.

Spre deosebire de maniera în care „academiștii” tratau pânza şi întindeau vopseaua uniform, plat și rigid, în cazul acestui portret se observă maniera liberă şi rapidă a tușelor, care pe această pânză au căpătat relief şi vibrații specifice modernismului, lucru ce ne determină să-l includem pe Sava Henția între precursorii acestui curent artistic al secolului XX. Rama originală, este şi ea o operă de artă, pe măsura lucrării, fiind realizată în stil neoclasic, din stucatură, în basorelief pe un suport de lemn. Totul este colorat în auriu şi, prin dimensiuni, dar mai ales prin modul elaborat în care a fost realizată, are un impact vizual excepțional, oferind lucrării un plus estetic.

Aurelia Henţia (1888-1986), născută la București, s-a căsătorit cu omul de afaceri Ion Vasiu (1874-1941) din Călimănești (constructor al hotelului „Cozia” și unul dintre ctitorii bisericii „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel” din localitate), un influent om politic naţional-ţărănist (primar al orașului şi președinte al Consiliului Județean Vâlcea în 1932-1933). Familia Vasiu s-a stabilit la Călimănești şi a avut trei copii: doi băieți, Dinu Traian şi Decebal, şi o fiică, Pompilia-Aurelia. În timpul vieții, Aurelia a corespondat cu muzeul din Sebeş, răspunzând unui chestionar trimis în 1968. În vârstă de 80 de ani la acea dată, Aurelia Vasiu locuia la București. A răspuns întrebărilor prin intermediul fetei sale Pompilia-Aurelia și, apreciind eforturile depuse de muzeul din Sebeș pentru dezvoltarea colecției Sava Henția, a donat acestuia două acuarele: „Natură statică cu portocală” (1902) și „Floare de iris” (1902).

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News