Rămâi conectat

Actualitate

Exponatul lunii februarie 2022 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş: Un cuţit african de aruncat – „Kulbeda”, din colecţia Franz Binder

sebesinfo.ro

Publicat

în

Printre piesele spectaculoase aduse de Franz Binder la întoarcerea din călătoria sa în Africa, se numără şi cuțitele „kulbeda”.

Acestea sunt arme de aruncat şi erau întâlnite în număr mare din Sudan şi până în Gabon, precum şi în vastul bazin al fluviului Congo. Folosite ca arme, ele erau aruncate, la fel ca un bumerang, până la distanțe de aproximativ 50 m, în încercarea de a provoca răni cât mai grave inamicilor. Puteau fi utilizate și în ritualuri de sacrificii, dar şi ca monedă de schimb, ca în cazul membrilor tribului Tummok care nu acceptau altceva în schimbul grânelor lor decât astfel de arme. De asemenea, puteau servi şi ca simboluri ale puterii.

Există două tipuri de astfel de cuţite, cu numeroase variante şi subvariante, cel mai simplu fiind cel în forma literei „F”, căruia îi aparține şi exemplarul din colecția muzeului din Sebeş. Acest tip era prezent în Sudan, de la vest de lacul Chad şi până la graniţa cu Etiopia, între Nilul Alb şi Nilul Albastru, iar înspre Sahara, la triburile Zaghawa şi Bedyat, spre nord, la triburile Teda, în Munţii Tibesti, iar înspre sud, până în regiunea Adamawa, în actualul Camerun. Dată fiind morfologia piesei, cel mai probabil cuțitul provine din zona înălțimilor Tabi, situată între cele două izvoare ale Nilului și ocupată de tribul Ingessana, teritoriu pe care Franz Binder l-a explorat la jumătatea secolului al XIX-lea.

Cuțitul, confecționat din fier prin forjare, are forma unui topor cu coada ușor curbată, măsurând, din vârf și până la extremitatea mânerului, 39,5 cm şi cu lama de 17,5 cm. Mânerul armei a fost îmbrăcat cu o țesătură din pânză roșie, peste care s-a realizat, din fibre textile răsucite, împletite şi înnodate, un manşon care-l face mult mai ergonomic. În partea superioară a mânerului există o mică extensie metalică, un pinten orientat spre exterior, servind, probabil, și ca gardă. Partea activă a armei cuprinde pintenul şi restul cozii care se termină sub forma unui spin răsucit spre stânga, sub care se găsește lama ce are aspectul unui cioc de pelican. Întreaga suprafață a cuţitului este brăzdată de canale, iar muchiile, cu excepția celor ale mânerului, sunt foarte bine ascuţite.

Franz Binder (n. 1.09.1820, Sebeş – d. 11.04.1875, Vurpăr) a fost un explorator transilvănean care, la jumătatea secolului al XIX-lea, a călătorit de-a lungul cursului Nilului, de unde, în 1862, s-a întors în orașul natal cu o bogată colecție de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, provenind din zonele pe care le-a vizitat. Motivul călătoriei sale a fost căutarea fratelui său vitreg, Samuel Mauksch, care era angajat în serviciul militar egiptean. Aventurier din fire şi pasionat călător, Franz Binder a plecat în căutarea acestuia, ajungând în anul 1840 la Istanbul, ulterior cutreierând o mare parte din Asia Mică, trecând prin Smirna, Rodos, Cipru, Locurile Sfinte şi mânăstirile din Palestina, de unde şi-a continuat drumul prin Damasc, spre Beirut, Alep şi Bagdad. Nereușind să dea de urma fratelui său, Franz Binder s-a întors spre Alep cu o caravană, iar de acolo a plecat către Egipt. În iunie 1850 ajungea la Alexandria, plecând, la scurt timp, spre Cairo, unde a lucrat ca măcelar, cofetar, iar la un moment dat s-a ocupat chiar şi cu fabricarea berii. Animat de dorința de a explora, el a devenit conducător de caravane la o companie comercială și a efectuat opt călătorii între Cairo și Khartoum, actuala capitală a Sudanului. Pentru o perioadă, s-a stabilit în Khartoum, unde a fost funcționar al unei companii comerciale, iar apoi, începând cu anul 1857, a fost numit viceconsul al Imperiului Austriac. Întors în Transilvania în 1862, prin expoziţiile pe care le organiza în diferite localităţi, le-a oferit compatrioţilor săi posibilitatea să admire obiectele pe care le-a adus din Africa. În anul 1864 a cumpărat un domeniu în localitatea Vurpăr, lângă Vinţu de Jos, unde şi-a întemeiat o familie și s-a ocupat de agricultură. Încă din timpul vieții, a donat impresionanta sa colecţie Societății Transilvane pentru Științe Naturale din Sibiu și Gimnaziului Evanghelic din Sebeș, o parte a acesteia putând fi admirată la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş.

Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș & Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Actualitate

Un bărbat de 48 de ani din Sebeș a decedat, după ce s-ar fi tăiat cu o drujbă

sebesinfo.ro

Publicat

în

Sâmbătă, 18 aprilie 2026, în jurul orei 16.15, Poliția Municipiului Sebeș a fost sesizată de către o femeie, în vârstă de 73 de ani, prin SNUAU 112, cu privire la faptul că fiul ei s-ar fi tăiat cu drujba.

Polițiștii s-au deplasat la fața locului și au constatat faptul că un bărbat, în vârstă de 48 de ani, din Municipiul Sebeș, în timp ce se afla într-o anexă a locuinței, s-ar fi tăiat cu o drujbă, provocându-și leziuni incompatibile cu viața.

Trupul neînsuflețit va fi transportat la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba în vederea efectuării examenului necroptic.

Cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

18 aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor

sebesinfo.ro

Publicat

în

Astăzi, în întreaga lume, se sărbătorește Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor. Celebrarea anuală, în data de 18 aprilie, a patrimoniului construit al umanității reprezintă una dintre inițiativele Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS), demers care își propune să atragă atenția asupra unor valori unice și inestimabile, adesea puse în pericol și chiar amenințate cu distrugerea de diverși factori, între care cel antropic continuă să joace un rol semnificativ.

ICOMOS este o organizație profesională neguvernamentală, fondată în anul 1964, care reunește specialiști și experți din domeniul protejării și valorificării monumentelor și siturilor arheologice. Activitatea acesteia se bazează pe principiile consacrate în Carta de la Veneția și este foarte importantă pentru identificarea și prezervarea valorilor care trebuie transmise generațiilor viitoare, promovând ideea că patrimoniul este o resursă neregenerabilă și un pilon al dezvoltării durabile.

În anul 2026, tema propusă de ICOMOS este „Răspunsul de urgență pentru patrimoniul viu în contexte de conflicte și dezastre” (Emergency Response for Living Heritage in contexts of Conflicts and Disasters). Această direcție subliniază necesitatea unei pregătiri riguroase pentru protejarea nu doar a monumentelor, ci și a spiritului locurilor – acel „patrimoniu viu” format din comunități și tradiții. Într-o lume marcată de schimbări climatice accelerate și de instabilitate geopolitică, accentul cade pe reziliență: capacitatea monumentelor noastre de a supraviețui crizelor și rapiditatea cu care specialiștii pot interveni pentru a limita distrugerile.

România participă la acest efort global prin Comitetul Național ICOMOS (constituit în 1970). Cu un inventar de peste 30.000 de monumente istorice, țara noastră se confruntă cu provocarea imensă de a conserva aceste mărturii ale identității naționale.

Municipiul Sebeș, cu centrul său istoric ce conservă încă fidel atmosfera medievală, rămâne un punct important pe harta patrimoniului românesc. Cele peste 50 de obiective clasate în Lista Monumentelor Istorice (situri arheologice, ansambluri urbanistice și monumente individuale) reprezintă o moștenire ce acoperă milenii de istorie.

În acest an, atenția noastră se îndreaptă cu prioritate către „coloanele vertebrale” ale identității locale: Biserica Evanghelică „Sf. Maria” (sec. XIII-XV), cu altarul său poliptic monumental, Casa Zápolya, fosta mănăstire dominicană și zidurile și turnurile cetății medievale. Acestea, alături de Casa natală a lui Lucian Blaga din Lancrăm și biserica evanghelică fortificată din Petrești, nu sunt doar atracții turistice, ci și repere de stabilitate culturală.

Ziua de 18 aprilie reprezintă ocazia ideală pentru a ne reafirma angajamentul de a proteja aceste valori. Înțelegerea faptului că patrimoniul necesită o îngrijire constantă și planuri de urgență bine structurate este singura garanție că Sebeșul își va păstra neschimbat profilul istoric pentru secolele ce vor veni.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Exponatul lunii aprilie la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș: „Îngroparea lui Iisus Hristos”, icoană pe sticlă realizată de iconarul Florin Poenariu

sebesinfo.ro

Publicat

în

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș propune publicului, în luna aprilie, ca exponat special, icoana pe sticlă „Îngroparea lui Iisus Hristos”, realizată în anul 2013 de pictorul iconar Florin Poenariu. Lucrarea, executată în tehnica ulei pe glajă și având dimensiunile de 55 x 45 cm, ilustrează una dintre cele mai emoționante scene ale iconografiei creștine – momentul îngropării Mântuitorului.

Compoziția este centrată pe trupul lui Iisus Hristos, întins pe giulgiu, purtând urmele răstignirii. În prim-plan sunt reprezentate personaje esențiale ale momentului: Fecioara Maria, redată central, înveșmântată în roșu închis, exprimând prin gestul mâinilor durerea profundă îmbinată cu acceptarea; Ioan Evanghelistul, simbol al tinereții, reprezentat fără barbă; Maria Magdalena și Nicodim, participanți la pregătirea înmormântării; precum și Iosif din Arimateea, surprins ținând giulgiul. În plan secund apar alte personaje – mironosițe și ucenici – sugerând devotamentul și credința. Crucea, prezentă în fundal, amintește de răstignirea recentă.

Paleta cromatică, dominată de roșu, verde și auriu, este vibrantă și contrastantă, iar stilizarea figurilor, specifică picturii ortodoxe, exclude realismul anatomic și perspectiva clasică, accentuând dimensiunea spirituală a scenei. Întreaga reprezentare transmite durere, compasiune și sacralitate, dar și speranța în Înviere, icoana fiind, în sensul teologic formulat de Paul Evdokimov, „fața văzută a celor nevăzute”.

Lucrarea poartă semnătura artistului „Florin Poenariu 2013”, în partea dreaptă jos, și inscripția „Laz” în partea centrală inferioară. Rama din lemn, sculptată și ornamentată cu un „brânel” în relief, este caracteristică școlii iconografice de la Laz.

Florin Poenariu s-a născut în anul 1973, la Cugir, fiind descendent al unei familii de zugravi de la Laz, din ramura lui Toma Poenariu (1835-1874). A deprins meșteșugul iconografiei de la mătușa sa, Maria Deac Poenariu (1923-2015), și, deși a început această activitate la vârsta de 34 de ani, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi iconari contemporani.

Debutul expozițional a avut loc în 2008, la Aiud, fiind urmat de numeroase expoziții personale și de grup în locații importante, precum Alba Iulia, Lancrăm – Casa Memorială „Lucian Blaga”, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul „ASTRA” Sibiu, Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, Muzeul Satului Bănățean Timișoara, precum și în Germania, la Potsdam.

Activitatea sa a fost recunoscută prin numeroase distincții, printre care Premiul I și Premiul II la Concursul Național „Icoana Credinței”, organizat de Patriarhia Română (2017, 2019), precum și Premiul I la concursul organizat de Institutul Național al Patrimoniului (2019). Din anul 2020, artistul este inclus în categoria „Tezaur uman viu”, distincție acordată de Ministerul Culturii pentru contribuția la păstrarea patrimoniului cultural imaterial.

Publicul este invitat să descopere această lucrare deosebită la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, pe parcursul lunii aprilie.

În anul 2025, Florin Poenariu a fost inclus în documentarul „Transilvania icoanelor pe sticlă”, realizat de postul franco-german Arte TV, disponibil online pentru publicul larg.


 Urmărește sebesinfo.ro și pe GOOGLE NEWS


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din zonă

Stiri din Alba

Știrea ta

Politică

Societate

Sport

Economie

Din județ

Cele mai citite știri

sebesinfo, stiri sebes, informatii sebes