În contextul existent în primii ani de după Unire, Ministerul Cultelor şi Artelor emitea la 1 ianuarie 1921 o adresă către parohiile greco-catolice din România, prin care solicita preoților să răspundă la un chestionar menit să strângă date despre toate parohiile din noile teritorii alipite Vechiului Regat.

Adresa, semnată de ministrul Octavian Goga şi de directorul general al cultelor St. Brădișteanu, prevedea inclusiv pedepsirea celor care nu vor răspunde la timp: „…ținem să vă facem atent că noi punem atâta preț pe răspunsurile ce urmează să primim, în cât suntem hotărâți să oprim salariile tuturor acelora care vor neglija să ne răspundă la timp sau vor fi dovedit că au scris inexactități”.

La acea dată, protopop greco-catolic al Sebeșului, era Ioan Simu (1875-1948), personalitate politică şi culturală marcantă a localității, unul dintre artizanii evenimentelor legate de Unirea de la 1918 la Sebeş (pentru detalii vezi: https://www.cclbsebes.ro/docs/Sebus_10_2018/ 14_R_Totoianu.pdf).

Răspunsul la chestionar, completat olograf de părintele Simu, oferă informații extrem de diverse, pornind de la structura parohiei greco-catolice a Sebeșului în anii de după Unire, continuând cu istoricul și descrierea acesteia. De asemenea, este prezentată biserica, precum şi cele 12 filii ale parohiei. Răspunsul conține și date privind averea şi veniturile parohiei, precum şi informații despre enoriașii de confesiune greco-catolică din Sebeş. Au fost prezentate și mișcarea economică, culturală, morală şi socială a parohiei, precum și conducerea ei, la final oferind şi o succintă bibliografie privitoare la aceasta. Documentul cuprinde și date privind activitatea protopopului Ioan Simu în timpul evenimentelor prilejuite de Unirea de la 1918, care oferă istoricilor ce au abordat acest aspect din istoria Sebeșului, o perspectivă interesantă asupra evenimentelor şi atmosferei existente în oraș şi zonă.

Ioan Simu s-a „pensionat” în urma unei bătăi încasate în sediul băncii „Izvorul” din Alba Iulia de la agitatorii comuniști. Alături de el se aflau şi alți doi sebeșeni, profesorul Silviu Cărpinişianu şi dr. Ioan Cuşută, fost primar al Sebeșului, însă cei mai zdravăn bătuți au fost avocatul dr. Ioan Pop, președintele filialei județene a PNŢ, şi protopopul Sebeșului, Ioan Simu, care a fost lovit cu bestialitate în cap cu un scaun şi cu o lampă electrică.

Părintele Simu a murit doi ani după acest episod, în 22 iunie 1948, cu câteva zile înainte de împlinirea vârstei de 73 de ani. Din fericire pentru el nu a fost martor la desființarea de către comuniști a bisericii greco-catolice, şi probabil că a fost mai bine aşa, întrucât majoritatea camarazilor săi de luptă națională şi politică au cunoscut „binefacerile” închisorilor comuniste, reeducarea în spiritul noilor vremuri şi lagărele de muncă forțată, lucru care în mod cert i s-ar fi întâmplat şi părintelui Ioan Simu dacă ar mai fi trăit. Tinerețea şi-a sacrificat-o pentru drepturile românilor transilvăneni, suferind umilințe, detenție şi bătăi din partea autorităților maghiare. Ajuns la bătrânețe a suferit din nou aceleași umilințe şi bătăi, dar de data aceasta încasate de la compatrioții săi români care au îmbrățișat ideologia comunistă, şi care vedeau în preoți şi în toți oamenii cu ceva avere, principalul „dușman de clasă”.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News