Exponatul lunii august la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş este o fotografie alb-negru, realizată în anul 1929, de fotograful Viktor Carl Cloos (1890-1968).

Imaginea, un veritabil peisaj urban, relevă aspectul Pieţei Mici a oraşului Sebeş la finalul deceniului al treilea al secolului XX. Realizată în anul 1929, pe un negativ din sticlă, fotografia ne prezintă jumătatea estică a pieţei, pavată cu piatră de râu la acea dată, văzută, cel mai probabil, de la fereastra fostei Casine Române. Imaginea a fost surprinsă după-amiaza, prim-planul fiind estompat de umbra clădirilor ce domina frontul stradal sudic al Petrigasse (în prezent, b-dul. Lucian Blaga, parțial).

În plan central, se află un băieţel în pantaloni scurţi, care, sfios şi cu mâinile la spate, priveşte un jandarm aflat în apropiere, acesta din urmă, cu mâinile în buzunare, având o atitudine nepăsătoare. Latura estică a pieţei este dominată de clădirea Gimnaziului Evanghelic din localitate, finalizată în anul 1866, pe al cărei fronton se poate citi inscripţia în limba germană, cu caractere gotice, Bildung ist Freiheit (Educaţia înseamnă libertate).

În faţa clădirii se afla o staţie de autobuz, acolo fiind parcat un vehicul al firmei „Sirius”, operatorul de transport care realiza curse regulate între Sebeş şi Alba Iulia, un altul, al aceleiaşi firme, staţionând cu uşile deschise sub coroana unui castan impunător, prezent în colţul de nord-est al pieţei.

În fotografie, în spatele primului autobuz, se observă un transformator electric, pe soclul căruia se odihnesc doi bărbaţi îmbrăcaţi în port românesc, cel mai probabil doi „mărgineni” ce aşteptau cursa care să-i ducă spre satele de origine, de pe Valea Sebeşului. În apropierea transformatorului sunt parcate două vehicule militare, lângă care se pot vedea două „cătane” şi un ofiţer, privite cu interes de un copil desculţ. Pe suprafața pieței se mai aflau o pompă de carburanți și un stâlp de iluminat public.

Viktor Carl Cloos s-a născut în 1890, la Alba Iulia, petrecându-și însă copilăria la Brașov, unde familia acestuia s-a stabilit în anul 1891. În timpul Primului Război Mondial, a fost detaşat, cu unitatea militară din care făcea parte, la Sebeş, unde a cunoscut-o pe Ida Schneider (1899-1976), care i-a devenit soţie.

Moartea socrului său, Albert Schneider, survenită în anul 1917, l-a determinat să preia, alături de soţia sa, conducerea atelierului fotografic pe care acesta îl deținea în Sebeş, pe Rossengasse (actuala stradă 24 ianuarie, la nr. 7).

Ucenicia de fotograf a făcut-o la Sibiu, în atelierul renumitului Emil Fischer (1873-1965), după care, între 1919 şi 1930, a activat, ca fotograf, la Sebeş. În perioada 1930-1935 și-a întrerupt activitatea de fotograf, lucrând la fabrica de dulciuri Kandia, din Timişoara, pentru ca, ulterior, să se întoarcă acasă.

După cel de-al Doilea Război Mondial, atelierul fotografic al lui Cloos a fost preluat de stat, împreună cu tot inventarul, iar Viktor Carl Cloos a fost nevoit să lucreze, începând din anul 1958, în fostul său atelier, însă pentru Cooperativa „Unirea” din Sebeş.

În aceste condiţii, într-o discuţie cu apropiaţii săi, a făcut o afirmație, din care reieșea tragismul situației și care caracteriza întreaga activitate din noua ordine socială impusă de comuniști și dirijată prin norme şi planuri cincinale, spunând „noi nu mai suntem artişti, suntem normatişti”.

A murit în anul 1968, lăsând în urma sa sute de negative pe sticlă și fotografii, veritabile documente vizuale, în care a surprins atât aspecte legate de urbanism și de arhitectură, cât și de viaţă cotidiană, permițându-ne astfel să cunoaștem înfățișarea orașului Sebeş, în perioada interbelică, și să-l vedem, extrem de pitoresc, populat de mozaicul de etnii care, timp de secole, au trăit alături în localitate și în împrejurimi.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News