Exponatul lunii aprilie 2021 la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș este „Cronica” dascălului Nicolae Aloman (1822-1902) din Săsciori, care conține însemnări foarte diverse datând din perioada 1848-1934. Manuscrisul a intrat în patrimoniul muzeului din Sebeș  în anul 1959, în urma donației nepoatei învățătorului, Ioana.

Nicolae Aloman s-a născut în Săsciori, la 22 mai 1822. Rămas orfan de la vârsta de 12 ani, a fost luat în grijă de unchiul său, episcopul Ioanichie Stratonichias, care l-a trimis la Sibiu, la „cursul dăscăliei”. A fost, pe rând, învăţător la Săsciori, Loman, Cacova (azi Dumbrava) și Petrești, iar după 32 de ani de dăscălie a fost scos din învăţământ pe motiv că nu cunoștea limba maghiară. Și-a continuat însă activitatea ca crâsnic la biserică și a practicat agricultura cu ajutorul celor doi boi pe care îi avea, în paralel continuându-și însemnările în „cronica” pe care o ţinea.

„Cronica” face referire la perioada 1848-1934, iar până în anul 1901 însemnările îi aparţin lui Nicolae Aloman. Consemnările ulterioare au fost făcute de fiul acestuia, Iacob (1853-1934), precum și de nepoata sa, Lucreția. Subiectele abordate de cei trei sunt foarte variate, surprinzând evenimentele din timpul Revoluției de la 1848-1849, venirea generalului Bem, desfiinţarea iobăgiei, o eclipsă de soare, înființarea fabricii de hârtie din Petrești (1856), introducerea târgului de țară de la Vinerea Mare, în comuna Săsciori (1876), însemnări despre culesul viilor și chiar despre prețul alimentelor și al cerealelor. Nu este ocolit nici Primul Război Mondial, manuscrisul surprinzând atmosfera existentă în satele de pe Valea Sebeșului și relatând detaliat experiențele locuitorilor în timpul prezenței în zonă a armatei austro-ungare și, ulterior, a celei germane.

În manuscris se găsesc şi rețete medicale, transcrise, cu litere chirilice, dintr-un compendiu medical din vestul Europei, grupate ca un capitol aparte sub titlul „Însemnare de  doftorie folositoare. Învățătură prea minunată şi bună la toată boala a slăvitului doftor Zina de la Frenţia alatera pământului cel cu pecete din Africa”.

Pe lângă informațiile pe care autorii le-au consemnat, și forma în care se prezintă manuscrisul este una de excepție. Limbajul folosit se distinge prin claritate şi frumusețe, iar scrisul s-a transformat în concordanță cu schimbările produse în societate în decursul a aproape un secol de la primele însemnări. Dacă la început a fost folosit alfabetul chirilic, ulterior s-a trecut la scrierea cu caractere latine. Prin cele relatate, prin limbajul folosit, „Cronica” lui Nicolae Aloman poate fi considerată o veritabilă oglindă a vieții de zi cu zi din satele românești de pe Valea Sebeșului în a doua jumătate a secolului al XIX şi în primele decenii ale veacului XX.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News