Mănăstirea Oașa este o oază de bucurie pentru cei care ajung să o cunoască. Imagini realizate aici de Crăciun dezvăluie o atmosferă impresionantă, cu o comuniune greu de cuprins în cuvinte, dar ușor de văzut în priviri.

Crăciunul la mănăstirea Oașa înseamnă bucurie, trăire religioasă profundă, rugăciuni, dar și empatie, veselie și muzică și bucate alese din belșug. Mărturie stă o postare pe pagina de Facebook a mănăstirii, iar imaginile sunt cu totul emoționante.

Preoți și călugări, alături de tineri și bătrâni, bărbați și femei, muzicieni și privitori împreună contribuie la un spectacol inedit și cu totul aparte. Mese lungi întinse cu mâncăruri dintre cele mai diverse, lumânări care dau senzația întoarcerii în timp cu sute de ani și fețe zâmbitoare, toate acestea au fost surprinse în câteva zeci de fotografii, iar reacțiile internauților au fost pe măsură.

„Oașa este experiență, este trăire, viață, relație interpersonală. Mănăstirea Oașa se cere înțeleasă mai degrabă cu sufletul decât cu rațiunea, mai degrabă cu trăirea decât cu gândirea. Cei care trec pe la Mănăstirea Oașa povestesc despre o experiență de viață, nicidecum de simpla dobândire a unor cunoștințe religioase“, se arată pe pagina de Facebook a mănăstirii.

• Călugării povestesc cum s-a format obștea de la Oașa

„Noi, comunitatea, ne-am constituit în anul 1994, la inițiativa unui grup de absolvenți din Centrul Universitar Timișoara, adunați în jurul părintelui Arhimandrit Iustin Miron, cel care prin entuziasmul său a fost și a rămas sufletul acestei obști. Ea a început cu un nucleu de patru viețuitori și astăzi numără cincizeci, împărțiți între Oașa și Găbud. Ascultarea de stareț este îndeplinită din 2017 de Părintele Protosinghel Silvan Cablea.

Totul a pornit dintr-un sentiment profund de prietenie și nimic nu s-a schimbat până astăzi. Doar atât că, în jurul acestui sentiment care s-a perpetuat în timp, s-au adăugat an de an, noi generații de absolvenți și tineri. 

Prima impresie a celor ce vin în mănăstire este aceea de solidaritate, care te face să ai sentimentul de apartenență la o familie; o apartenență asumată, nu una rezultată din rudenii. Acest nucleu de unitate familială a atras ca un magnet și mulți mireni, care au intrat într-o relație specială cu noi, lărgind și mai mult această familie.

Până acum s-au perindat pe la mănăstire zeci de mii de tineri. Acest „asediu” se cerea ordonat, fapt pentru care am organizat cele treisprezece tabere studențești anuale. Mai mult, aproape la fiecare sfârșit de săptămână obștea este depășită numeric de câteva ori de numărul tinerilor prezenți. Cândva am fost și noi studenți, de aceea le înțelegem demersul spre înălțime iar comunicarea cu ei se realizează firesc. Această legătură cu tinerii, care de la un moment dat a devenit – fără să o fi căutat – o emblemă a Oașei, este pentru noi și o provocare: de a studia mai intens, de a înțelege mai profund și de a iubi mai mult.

Taberele pe care le organizăm cu ei sunt orientate pe trei direcții majore: spiritualitate, tradiție și cultură. Ceea ce urmărim este împreună-desăvârșirea formării noastre, deci nu doar informarea, ci formarea ca oameni, români și creștini. Tinerii sunt cei care ne-au scos din anonimat, iar toate cele pe care le edificăm acum sunt pentru ei“, mai arată călugării de la Oașa.

Accesul rutier la mănăstire se face pe drumul național DN 67C Transalpina, de la barajul Oașa se merge 4 km pe un drum forestier plin de gropi până la mănăstire. O altă variantă ar fi pe DN 7A de la Brezoi – Obârșia Lotrului, apoi pe DN 67C până la Oașa, drum accesibil în principal vara. Iarna, circulația pe acest drum este restricționată sau chiar interzisă în funcție de condițiile meteorologice. Nu există mijloace de transport în comun până la mănăstire, doar autobuz de la Sebeș până la Șugag.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News