Întoarcerea de pe front a militarilor, cu tot cu armamentul din dotare, putea conduce la situaţii periculoase pentru viaţa locuitorilor orașului și pentru siguranţa bunurilor acestora. În consecinţă, autorităţile locale au dispus confiscarea armelor și depunerea lor în sediul primăriei, pentru a fi ţinute sub cheie. Cu păstrarea lor a fost însărcinat secretarul instituţiei, Vasile Aldea.

La 2 noiembrie 1918, pentru a se evita apariţia unor violenţe, dr. Georg Acker, primarul orașului, a invitat la primărie 20 de intelectuali din localitate – 10 sași, 6 români și 4 maghiari – dorind să organizeze un consiliu în conformitate cu instrucţiunile date de autorităţile centrale austro-ungare.

Românii au declinat oferta autorităţilor, preferând să se organizeze separat. La iniţiativa protopopilor Ioan Simu și Sergiu Medean, a avocatului dr. Lionel Blaga și a comerciantului Nicolae Chirca, precum și a altor intelectuali sebeșeni, s-a decis organizarea unei adunări populare pentru data de 3 noiembrie.

În noaptea care a urmat, românii din satele vecine au încercat să ajungă în centrul orașului cu intenţia de a prăda magazinele sașilor. Cu toate că au fost opriţi pe podul de peste râul Sebeș, au reușit să atace și să vandalizeze casa comerciantului Rudolf Dahniten, distrugându-i crama de vin. De asemenea, au fost devastate depozitele firmei maghiare „Industria lemnului” din Budapesta, care producea și comercializa cherestea, după cum relata în memoriile sale căpitanul Ilie Stricatu.

Pe de altă parte, „revoluţionarii” din oraș l-au obligat pe Vasile Aldea să predea armele confiscate de jandarmi, declanșându-se, în cele din urmă, un conflict. Au avut loc împușcături în zona din apropierea bisericii evanghelice, cărora le-a căzut victimă chiar secretarul primăriei, ambele părţi învinuindu-se pentru moartea lui. Românii susţineau că a fost împușcat de jandarmi, iar sașii și membrii familiei decedatului puneau fapta în seama românilor.

Pentru calmarea situaţiei, primarul sas al Sebeșului i-a îndemnat pe români să se organizeze, să-și constituie un consiliu propriu și să preia conducerea orașului. La adunarea organizată în Piaţa Mare, prezidată de Ioan Simu, au participat aproximativ 200 de persoane. S-a decis preluarea primăriei, constituirea filialei locale a Consiliului Naţional Român și a Gărzii Naţionale Românești. În cursul zilei următoare (4 noiembrie 1918) a avut loc constituirea Consiliului Naţional Român. Cei 28 de membri ai săi au fost aleși într-o adunare populară, iar conducerea acestuia i-a fost încredinţată protopopului greco-catolic Ioan Simu.

Activitatea consiliului s-a desfășurat în condiţii dificile, membrii săi fiind nevoiţi să gestioneze administrarea orașului într-un climat de tensiune, dezinformare și nesiguranţă. De exemplu, la data de 17 noiembrie, în ziarul „Unirea” de la Blaj, apăruse știrea, falsă, că președintele CNR-ului de la Sebeș, protopopul Ioan Simu, a fost împușcat de sași: „Prezidentul Consiliului Naţional din Sebeșul-săsesc a fost omorât de cătră sași. – Frumoasă perspectivă!”. Zvonul a fost infirmat la data de 18 noiembrie, printr-o telegramă trimisă către CNR Blaj.

La 24 noiembrie 1918, Consiliului Naţional Român de la Sebeș s-a reorganizat, fiind alcătuit din 26 de membri, care au depus jurământul de fidelitate faţă de Consiliul Central Naţional Român din Arad, în biserica cu hramul „Învierea Domnului”. Textul jurământului a fost compus după modelul celui al CNR Blaj.

Cei 26 de membri ai C.N.R. din Sebeș erau următorii: Ioan Simu, protopop greco-catolic, Sergiu Medean, protopop ortodox, Vasile Oană, preot ortodox, dr. Sebastian Stanca, preot ortodox, dr. Lionel Blaga, avocat, Ambrosiu Tătar, învăţător, Ioan Pavel, învăţător, Petru Chirca (1889-1947), învăţător, dr. Ioan Elekeș, medic, Ioan Băilă, senator, George Creţariu, controlor orășenesc, dr. Dumitru Ștefan, avocat, Aurel Bojiţă (1871-1934), funcţionar la banca „Sebeșana”, Nicolae Chirca, comerciant, Nicolae Săliștean (1871-1960), proprietar, Ioan Dumitreasă (1880-1953), proprietar, Petru Muntean (1860-1932), meseriaș, Petru Ursu, comerciant, Mihai Santeiu (1870-1949), proprietar, Ioan Drăghiciu (1853-1935), proprietar, Dumitru Besoiu (1864-1948), proprietar, Petru Androne (1848-1940), proprietar, Petru M. Opincariu (1878-1925), meseriaș, Iosif Petrașcu (1879-1952), proprietar, Avram Cutean (1881-1966), meseriaș, Nicolae Besoiu (1874-1932), proprietar.

Președinte a fost ales protopopul Ioan Simu, vicepreședinte senatorul Ioan Băilă, notari Ioan Pavel și George Creţariu, iar „bărbaţi de încredere”: dr. Sebastian Stanca, Nicolae Chirca, Ioan Drăghiciu și Petru M. Opincariu.

La 26 noiembrie, protopopul Ioan Simu a redactat și a difuzat un „Manifest”, prin care făcea apel la populaţia orașului îndemnând-o să păstreze ordinea și liniștea publică, să restituie bunurile însușite ilegal, până la data de 30 noiembrie 1918, să nu vândă alimente cetăţenilor din afara orașului să nu dea crezare zvonurilor auzite în stradă și nici chiar unor știri publicate de unele ziare.

În același timp, Consiliul Naţional Român din localitate a fost preocupat de pregătirea participării sebeșenilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. CNR Sebeș și-a continuat activitatea până la jumătatea lunii februarie a anului 1919, când, în data de 13, ca urmare a hotărârii Consiliului Dirigent, consiliile naţionale din Transilvania au fost dizolvate.

@Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Sebeș Info și pe GOOGLE NEWS