Eugen Măcinic s-a născut pe 5 martie 1964, în Sebeș. Este absolvent al Facultății de Arte Vizuale a Universității din Oradea. A terminat liceul la profil real (matematică-fizică) și în paralel a studiat pictura în cadrul Școlii Populare de Artă din Sebeș.

Din 2014 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat la tabere de creație și i-au fost organizate numeroase expoziții, de grup și personale, atât la Sebeș, în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, cât și în alte localități din țară și din străinătate.

„Din anii copilăriei am remarcat atașamentul și aplecarea spre artă, spre frumos, spre culoare. Născut în inima Transilvaniei, România, stilul care mă definește și care îmi este cel mai drag este stilul peisagistic armonizat de melancolie și pace. Tehnica care mă reprezintă este acuarela, dar uleiul, pastelul și creionul îmi sunt dragi de asemenea. Pentru mine pictura e o plăcere, sunt spontan şi o fac cu mare uşurinţă, am acea scânteie necesară creaţiei”, așa descrie artistul tehnica, stilul și dragul de artă pe care îl poartă în suflet încă de mic copil. Cât privește actul artistic creator în sine, pictorul spune: „Toate lucrările mele trec prin filtrul sufletului, mă reprezintă, redau sinceritatea şi liniştea care mă caracterizează”.

Fiind o prezență constantă pe simezele multor muzee și galerii din țară și din străinătate, a intrat, firește, și în atenția criticilor de artă. „Eugen Măcinic se recomandă prin acuarelele sale ca un pictor sensibil, sincer empatic cu natura înconjurătoare, căci pentru artist natura a fost și rămâne principala sursă de inspirație creativă”, spune despre artist Maria Olimpia Tudoran Ciungan, critic și istoric de artă.

„Pictura artistului sebeșean Eugen Măcinic poate fi definită ca o adevărată vocație, ca un crez autentic, cu care pictorul se identifică și căruia nu ezită să-i jertfească resursele sale cele mai tainice de trăire și de gândire”, afirmă, la rândul său, criticul de artă Luiza Barcan.

Eugen Măcinic este pasionat și de muzică. Cântatul la acordeon îi acompaniază deseori momentele de relaxare. „Pictez cu notele muzicale sau cânt în culori”, îi place să zică despre lucrurile care îl atrag cel mai mult. Sursele de inspirație, mărturisește, îi sunt la doi pași: „Frumosul, cum îl văd eu, este lângă noi și trebuie doar să-l descoperim. Dar, fiind artist, vreau să-l și imortalizez”. „După părerea mea, rolul picturii este acela de a înnobila omul, de a-l face mai bun, mai sensibil la frumos, de a-l schimba în bine”, afirmă Eugen Măcinic. Acesta își aduce aminte și de primii pași pe tărâmul creației: „Pot spune că e și o moștenire pe linie paternă faptul că mă exprim artistic și că mă simt atașat de pictură și de creativitatea artistică în general. Tatăl meu, fiind un creator și în muzică și în pictură, a fost, în egală măsură, un reper și un ghid pentru mine pe acest drum. Pot spune că mi-a dat direcția în artă”.

„O spontaneitate care curge”, acuarela este o tehnică dificilă, admite Eugen Măcinic: „Trebuie să parcurgi în acuarelă niște etape obligatorii în a construi o lucrare bună, de calitate. Și, într-adevăr, foarte important de menționat, este că în acuarelă nu prea e loc de intervenții repetate ulterioare celei inițiale, precum în lucrări în ulei sau în acril. Înclin să le dau dreptate celor care spun că, din perspectiva la care m-am referit, acuarela este, poate, cea mai grea tehnică”. Modelul primordial în actual creator i-a fost Nicolae Grigorescu.

„Fiind copil, am plecat cu Nicolae Grigorescu, pictorul național, cel aproape de țăran, de sufletul țărănesc. Dar, încet-încet, trebuie să lucrezi după cum simți şi să îţi dezvolţi propriul stil. Ceea ce, cred eu, am reuşit”, dezvăluie Eugen Măcinic.

Perfect adaptat modalităților de comunicare contemporane, artistul din Sebeș este prezent constant pe rețelele sociale cu crâmpeie din rodul activității sale. Are și o pagină proprie pe internet, „Eugen Măcinic – artist plastic”, unde sunt „expuse”, în „cataloage online”, o parte dintre lucrări. După ce anul trecut l-a găsit prin diverse locuri ale țării, pentru expoziții sau tabere de creație, dar și peste granițe, cu două prezențe de o particularitate aparte, în Coreea de Sud și la Balcic, Eugen Măcinic așteaptă cu încredere provocările lui 2024.

„Principala dorință pentru noul an este legată de sănătatea proprie și a celor apropiați, dar și de necesara pace în jurul nostru, în lume în general…”, spune artistul.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News